O zi

Septembrie 18, 2012

Vineri, 29 Iulie 2011. Azi aș lăsa înghesuiala, m-aș închide intr-o grădină cu iarbă și copaci și aș crăpa lemne cu toporul până mi-ar cădea mâinile ca nişte cioate sparte. Sub lama toporului aş reuşi să ciopârțesc şi o parte din fibra care mă străbate.  Crește din ce în ce mai rigidă ca o cumpana de fântână. Măcar de mi-ar tine de foame. fantana-cu-cumpana

Azi aș înlocui buretele scaunului c-o buturugă mică noduroasă. Aș înlocui pe cei din jur cu merele pădurețe de pe marginea drumului ca să le smulg pe rând de pe creangă, să muşc din ele o singura dată și să le arunc în șanț. Aş înlocui strada şi pereții de ciment cu drumul către-o moară de măcinat gărgăuni. Aş lua apoi coasa şi i-aş asculta suspinul pentru fiecare fir de iarbă lăsat in urmă. M-aş aşeza obosit pe buturugă privindu-mi mâinile înveninate şi m-aş simți eliberat pentru un timp. Triumful fierului în carnea vegetației domestice m-a liniştit. N-ar trebui să mai judec dacă victoria a fost dreaptă. A fost una dorită! Dar de ce nu mi-au sărit aşchii de clorofilă în ochi? Carne vegetală docilă şi proastă sfidează cu zel creştin orice ostilitate. Tăiată de coasă sau rumegată îi e tot una. Ştie că va creşte la loc si nu-i pasă. Aici stă fericirea şi puterea ei. Asta-i iarba! Trunchiurile au murit demult. Stau capitulate sub un şopron în drum spre cenuşă.

Sătul de lemne moarte mă uit în sus. Vântul mă răcoreşte şi mă încurajează să continui.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: