Made in China

Septembrie 24, 2012

Reculeg admirația ce-o aveam când eram copil pentru tot ce purta inscripția „Made in China”. Deşi restaurantul chinezesc – simbol al liberalismului economic chinez – lipsea cu desăvârşire în spațiul meu natal, nu pot să nu-mi amintesc filmele cu eroii shaolin rulate la scară națională, picturile pe bobul de orez prezentate sub lupă în galeriile de artă, lanternele „Tiger”, stilourile, jucăriile sofisticate, ciocolata fină în foită aurie, guma de mestecat cu care făceai baloane „cât China”, tenişii albi sau bleumarin care-ți dădeau aripi. Toate acestea aveau darul de a ne încânta copilăra. Nu exista vietate să nu fi fost afectată de produsul chinezesc. La fel, cu mai multe secole în urmă, mătăsurile lor fine trebuie să fi născut un sentiment de răsfăț în castele aristocrației apusene.

Dacă toate acestea stârneau admirația pentru succesul economic chinezesc, pentru mine sentimentul de astăzi este unul mai puțin pozitiv. Prezența lor „intergalactică” îmi stârneşte teama. Nu atât teama de a fi înghițit economic cât de a fi invadat teritorial. Sosiți pe diferite căi, faptul că trăsăturile lor încep să semene din ce în ce mai mult cu cele ale europenilor,  este aproape firesc să-mi pun întrebarea dacă incubatoarele de inginerie genetică umană a lui Huxley (Brave New World) chiar există. Domolirea înțepăturilor sonore în exprimare, statura crescută, comportamentul „pechinez” (aroganța şi obrăznicia gălăgioasă a acelei rase canine), reclamele subversive care îți arată un pui de cățelush cu limba scoasă urmat imediat de o chinezoaică simpatică care vinde ceva, vin să întețească nelămurirea: Unde vor ajunge chinezii?

Ceva mai târziu am găsit o explicație:  http://www.bbc.co.uk/news/magazine-19995218

What’s behind China’s cheap steel exports?

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: