un om curajos

Noiembrie 5, 2012

Meritul meu nu e că sunt cu totul ineficace, ci că m-am vrut aşa.” – Emil Cioran

Se înfiripase bine ideea că Cioran ar fi un pesimist. Disecţiile metafizice cu care s-a îndeletnicit nu l-au avantajat într-o lume frivolă, în declin. Părtaş şi eu la ea, asemenea reclamă l-a ţinut, regretabil de ușor, departe de mine o perioadă lungă de timp; perioadă presărată cu lecturi necesare(?) și eforturi dedicate desăvârşirii rolului pe care se aștepta să-l joc în viață.

Adevărurile pe care le pune în lumină cu clarviziune genială nu mi-au stârnit dispoziţia necesară pentru a ieşi din cotidian şi a mă afunda în gândurile „negre” ale celui mai sensibil individ în faţa neajunsului de a ne fi născut. A-l fi citit pe Cioran nu prevestea nimic bun iar eu aveam nevoie să-mi păstrez elanul, frenezia, nu să mă fi împiedicat în marile realităţi existenţiale. Nu bănuiam nici o clipă că într-o bună zi, tocmai el, Cioran, îmi va face cărare în hăţişul vieţii. Mă întreb de ce nu-l găsesc nici trist, nici pesimist… Oare pesimismul meu să-l întreacă pe al lui?

Pentru mine, Cioran este un om curajos! Să poţi să urmăreşti ideea neantului cu atâta forţă şi luciditate într-o lume îmbibată de ambiţie şi progres, constituie un act de curaj. Prin faptul că îşi asumă suferinţele noastre, are curajul Mântuitorului, pe care, în mod paradoxal, l-a negat cu toată fiinţa lui.

Certat cu destinul, Cioran are curajul de a-l înfrunta pâna în ultima clipă, atribuindu-şi meritul de a fi devenit cu totul ineficace într-o lume în care utilitarismul a devenit pre-condiţie a existenţei. Ca să-ţi toceşti sensibilitatea dincolo de măduvă şi ca să ţi-o expui mârşăviilor lumeşti cu atâta persistenţă (şi eficacitate!), îţi trebuie curaj, mare curaj!

Dacă l-aş fi citit la douăzeci de ani poate l-aş fi acceptat ca pe un simplu exemplu şi nicidecum un mentor. Doar un exemplu care mi-ar fi arătat exact ce nu trebuia să devin.

Din slăbiciune fac tot ca mine, chiar dacă el are dreptate. Simt însă că timpul curge în favoarea lui şi că, într-un final, mă voi găsi pe drumul arătat de el, aspirând către acelaşi merit.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: