Între două lumi

Ianuarie 7, 2013

Aseară m-am întors acasă…

Găsesc puţin ciudat acest sentiment de după vacanţă. Deja mă gândesc la următoarea şi la distanţa în clipe până la ea şi îmi dau seama că raritatea lui, a sentimentului de după, e regretabilă… Seamănă oarecum cu cel de după o petrecere dar fără durerea de cap. Probabil beatitudinea, light-headedness-ul sunt la fel. Trezit de mirosul cafelei şi nu de alarma ceasului deşteptător, te găseşti între două lumi: cea a posibilităţilor neîncercate şi cea a stării de fapt. Descoperirea altor oameni, altor locuri îţi recrutează cumva gândurile spre vise şi proiecte uitate sau abandonate.

Ajutat de această stare, azi ar fi trebuit să merg la servici dar am rămas acasă. Am luat această decizie când a sunat ceasul. În orice alte împrejurări, aceeaşi subminare a rutinei datoriei mi-ar fi provocat stări de inutilitate sau chiar de vinovăţie dar azi sunt detaşat de noţiunea de Zi aşa cum e şi pisica. Azi îmi permit să fiu nesimţit de nepăsător şi să rămân imun la atacurile pe care mi le pregăteşte conştiinţa. Nu mi-e frică! Am găsit şi o modalitate eficientă de a le preveni. Voi face curat prin sertare şi mă voi juca cu întrebarea : Ce-ar fi dacă…? Cred totuşi că mă ajută şi scrisul. Atributele sale introspective îmi conferă acel scut pe care l-am mai menţionat. Oare cât de liniştit ai putea deveni la un examen de contabilitate scriind în loc, o poezie?

Azi imi pasă doar visele mele si mă las purtat de ele…

PS: Iniţial am numit acest post Azi nu-mi pasă!

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: