Întrebare către Eminescu

Ianuarie 15, 2013

Eu, un om plutind pe-a marei șanse,

Dezintegrat, rupt câte puțin, de fiecare dată la plecare,

Mă-ntreb printre suspine tot mai tare:

De ce răspunsuri nu am oare?

Am fost plecat și-am tot lăsat

In fiecare locuință unde-am stat,

Câte-un suspin de om neterminat.

Și tot sperând, am mai făcut o încercare,

C-așa-i e cuvenit copilului cel mare.

Dureri nu am avut de alungat

Doar cele amintiri chinuitoare,

Cu munca  și progresul, deșarte alinare…

O stranie-ntrebare:

Eminescu, ce-ar spuie oare?

Tiberiu A. Kiss

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: