Any plans for the weekend?

Martie 8, 2013

… și pentru că se apropie, dacă eram în Anglia, aș fi fost întrebat de câteva ori până la ora asta, care-mi sânt planurile pentru weekend. La început, venit din România, întrebarea mi se părea puțin cam intruzivă. Răspundeam sec: nimic! Chiar dacă poate aveam planuri acel weekend. Dar am observat că nu dădea bine. Toată lumea avea planuri. Toată lumea făcea ceva. Nimeni nu spunea nimic sau dorm cu perna pe ureche două zile (Oricum, în Londra, orașul care nu doarme, nici copiii la grădiniță nu dorm la prânz). Ca să nu fiu repede etichetat, am început să fac și eu ceva când erau zile când chiar nu făceam nimic. Nimeni nu stătea acasă să citeasca de exemplu. Deși lumea citește, de obicei în tren sau metrou. Cele mai frecvente răspunsuri sunau cam așa: Iau masa cu-n prieten sau I’m going out Saturday night. Ca emigrant nu puteam să le spun că stau în casă și mă uit în tavan ca să treacă weeknd-ul mai repede (N-am stat niciodată cu ochii în tavan, cel mult pierduți afară, pe fereastră), să vină ziua de Luni să încep săptămâna, să merg la servici să-mi încarc sacii mai repede în căruță că nu știu ce soartă voi avea peste 3 luni. Adică aș fi putut, dar atunci (vorbesc de anii 1995,1996 când aveam 23) nu mi-a trecut prin cap. Eram prea fraged și doream mai mult să mă integrez decât să ies în evidență. Acum nu încerc să ies în evidență dar spun ce fac și gândesc cu riscul de a ieși în evidență. Nu mă mai deranjează dezaprobările nerostite. Mă amuză. Puteam începe să duc pisica la veterinar, să scot câinele la plimbare, să iau trenul pâ-n la mare, să mă duc la concert sau la stand-up comedy dar am preferat ceva cât mai comun lumii în care trăiam. Luam masa în oraș cu-n amic imaginar (a cărui gender nu avea prea mare importanță și care era oricum convenient mascat de cuvântul friend. A friend is a friend! ) pentru că ceilalți își așteptau la rândul lor sentințele.

Voi!? Any plans for the weekend?

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: