La Bacau, la Bacau…

Mai 19, 2013

Criza economica a imbunatatit calitatea aerului in Bacau, zice ziarul local. Combinatul Chimic Amurco (fostul C.I.C), recidivistul responsabil pentru degajarea in mod sistematic a amoniacului in atmosfera orasului, e in prag de faliment. 600 de angajati urmeaza a fi trimisi acasa. E bine? E rau?

Un preot batran a inteles latura practica a spiritualitatii. Printr-o colaborare cu autoritatile locale duce munca de lamurire cu satenii ca acestia sa se asocieze si sa-si lucreze pamanturile impreuna. Daca reuseste, sper ca rezultatul cresterii productivitatii sa se se intoarca in ograda lor.

Tot la Bacau, fostele unitati militare au facut loc unor terenuri virane de proportii aviatice. Asteapta goale si netede cupele excavatoarelor si bratele macaralelor stavilite doar de finalizarea unor planuri urbanistice.

Treci calea ferata si in departare, pe drumul ce trece subcarpatii spre Onesti, cladirea de fier si sticla a proaspatului Business Centre marcheaza punctul terminus al laturii vestice a orasului. A devenit tot mai evident in ultimii ani ca Bacaul se extinde pe latura vestica. Intreprinzatori imbiati de pitorescul Magurei dezvolta orasul nou.

Au trecut mai bine de doua saptamani de la Pasti dar lumea afirma in continuare ca Hiristos a inviat.

In fata fiecarei biserici, si-s Doamne multe, semnul crucii inlocuieste ireversibil zambetul.

Casa memoriala a lui Geoarge Bacovia tace inchisa pe strada cu acelasi nume. Am trecut de patru ori pe la ea cu dorinta de a o vizita dar de fiecare data poarta era inchisa. Nici un semn de viata post-mortem. El, Bacovia, slab, sta tot asa, cu capul plecat.

Taxiuri galbene la fiecare colt de strada. Fiecare cu marca lui. Dupa posibilitati sau infatuare.

Duzine de dulai castrati, lenesi, dorm prin parcari la umbra rotilor. Asteapta linistea noptii si Luna buna de latrat. Ecoul cartierelor ii intarata.

Din Fabrica de Hartie Letea, care implinea 100 de ani de existenta pe cand eram eu pionier, a mai ramas doar poarta care, inchisa cu lant, pazeste in camp inverzit. Vizitez de fiecare data aceata zona a orasului de case vechi din caramida rosie de care ma leaga amintiri din copilarie. La Strandul Letea am invatat sa inot. Aveam vreo 5 ani…

La Registrul Comertului sau la Administratia Financiara, functionari coplesiti de sistem isi executa sentinta pe scaunul biroului. Vorbele ies afara doar cu clestele.

Produsele de panificatie se vand bine. Painea alba nefeliata de Pambac se ofera acum in pungulite de plastic.
In frigiderul meu mai persista produsele cumparata la Pasti. A mai ramas putina Pasca pe care cred ca o voi arunca si un sfert de cozonac cu vinisoare subtiri de nuca ce strabat galbenul feliei in S-uri largi si bucatele mici de rahat inaltate toate spre partea superioara a cozonacului bine crescut de altfel.

“Va invitam sa vizitati Targul de imbracaminte si produse alimentare din perioada 15 – 19 Mai de la Central Plaza” anunta difuzoarele montate pe platforma unei Dacii papuc ce se plimba prin oras.

Ieri, edilii orasului asezati randuri pe treptele prefecturii au asistat la o parada a absolventilor unui liceu mai rasarit. Fostul Lucretiu Patrascanu pentru ca nu-i stiu numele actual si nici nu m-am preocupat sa-l retin. Printre multe alte inlocuiri de nume, am retinut doar faptul ca Parcul Libertatii se numeste acum Parcul Cancicov. Cine-o mai fi fost si asta!?

Nu astept weekendul. Cimentul cartierului ofera un habitat prielnic dulailor fara stapan si motociclistior. Cei din urma sant atrasi de parcarea din spatele blocului, zona foarte linistitia de altfel, unde-si regleaza cateva ore paraitul amenintator al motoarelor inainte de asaltul strazilor. Probabil sant aceeasi care de Pasti au scos boxele pe balcon pentru a asculta muzica italiana a anilor 80.

Calitatea emisiunii locale TV Desteptarea s-a imbunatatit. Se poate observa o abordare mai lucida, mai matura a vietii orasului si judetului Bacau. Cel putin a fost demascata impotenta unei administratii bune.

Unii vecini inca mai blocheaza iesirile din garaje ale co-locatarilor. Rezultatul e lesne de imaginat.

Imbucurator, s-au inmultit ciclistii! Fenomen inexistent acum un an doi. Adaptarea trotuarelor principalei pentru bicilete mi se pare o realizare slaba. Troturarul a pierdut in latime o data ce a fost refacut cu pavele si injumatatit odata cu aparitia „pistei” de biciclete. Acelasi tip de pavele  si pentru biciclisti si pentru pietoni. Un amestec nebun de picioare si roti.  Frictiune maxima.

Doua vecine strang semnaturi pentru destituirea sefului de scara. Motivul? Pe scara nu s-a facut nimic. Tubul ciuruit pe care se varsa gunoiul e acelasi de la infiintarea blocului. Va invit sa nu va imaginati mirosul de pe scara! Varul si vopseaua sunt aceleasi de prin anii 70 cand a fosat ridicat blocul. Liftul si zgomotele sale accentueaza sentimentul unei iminente caderi in gol. Cred ca au dreptate, macar troliul trebuia schimbat.

Vremea de Mai e generoasa. Soare cald, vant racoros iar praful apara cu stoicism imaginea de targ prafuit a Bacaului. Operatiunea “trotuare cu pavelele” are probabil legatura cu acest fapt.

Trec destul de des pe langa ceea ce a fost in urma cu 20 si ceva de ani Teatrul de Vara al orasului si ma incearca un sentiment de revolta in fata acestui monument de lipsa de profunzime si virtute in gandirea romaneasca. Teatrul de Vara, shakespearian ca si idee, a fost transformat intr-o sala odioasa de spectacole a carei sonorizare a fost prost conceputa. Capacul architectural asezat recent peste acest lacas de cultura destinat specatacolelor sau filmelor difuzate odata sub bolta instelata a serilor calde cu miros de salcam, a astupat parca prostia liderilor post-revolutionari cimentuind pentru totdeauna spiritul firav al viitorului culturii bacauanilor.

Se naste idea ca de fapt orasele sunt doar fabrici de bani a caror locuitori sant impartiti in doua categorii: producatori si consumatori. Beneficiari sant doar acei care stiu si pot trage foloasele. Multimi asezate pe metru patrat supraetajat. Consumatori usor de stors si controlat.

De la fereastra mea de la etajul 5 ma uit spre dealurile inverzite ale Bacaului… Imaginea unei lumi trecute, lasata in pace, imi da tarcoale.

Dealurile Bacaului

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: