1 an de Jurnal

August 7, 2013

party-glass

Luna aceasta jurnalul meu a implinit un an si pentru ca nu va pot invita la cafenea, m-am gandit ca acest moment sa-l dedic voua, „punctelor” din blogosfera, pentru ca stiu ca existati, sunteti cat se poate de reali si, cine stie, intr-o zi, intr-o lume perfecta, poate ne vom si intalni – puncte aprinse in toate zarile calatorind in noapte unul spre celalalt,  ajunse in inima tarii la sarbatoarea cuvintelor. Asadar m-am gandit la o nominalizare a celor care m-au acceptat in sanul acestei comunitati care s-a incropit in jurul ideii de a scrie. Imi doresc ca nominalizarea sa nu supere pe nimeni, nici pe cei mentionati si nici pe cei nementionati pe care inca nu am avut timp sa-i descopar indeajuns. Nu trebuie sa va faceti griji, pana la urma este doar o parere subiectiva iar eu nu sunt nici critic si nici poate in masura sa fac critica. Ceea ce fac eu este doar o selectie a unor creatii pe care stiu ca mi-ar face placere sa le revizitez.

Iata lista celor dragi si carora as vrea sa le justific motivele pentru care am dat Like. Ordinea nu repezinta ceva anume. Fiecare dintre voi are ceva deosebit pe care am incercat printr-un cuvant sau doua sa pun in lumina.

Doina, pentru entuziasm, „lipici” si spiritul critic pentru care-i multumesc! :P Azi

Denisa, pentru inocenta si talent: Dorinta

Adi Mangu, pentru creativitate:  Castel de Nisip

Ursuletul Verde, pentru ironie constructiva : Meniul zilei: lasagna de cal, pui cu Salmonella şi curcan cu antibiotice

Rovanova, pentru eleganta gandurilor: Magie de Vorbe

Aliosa, o faclie de romanintate: National Geographic – 1934 Despre Romania

Lucia, pentru maturitate si talent: Taran roman, Maria Ta

Mugur, pentru sensibilitate: Ciuta

Dor de Femeie pentru „dorul” pictat cu autenticitate: Conjugari

Nicu, pentru puterea de expresie: Scrisoare de acasa

Mariana, pentru dedicatie si talent: Tatalui meu

Madalina, pentru Paradisul de a 8-a zi

Freestar9 pentru spontaneitate: O lume uitata

Angela, pentru atitudine si vigilenta: Trofeul Calitatii

Alina pentru carnetelul ei gastronomic pentru ca multe idei mi-au venit in preajma mancarii in timp ce gateam sau mancam.

Mai sunt si alte postari dar a trebuit sa ma rezum la una singura. Exista si cei cu care abia m-am intersectat si urmeaza sa-i cunosc mai bine.

Ce a insemnat pentru mine un an de blogging? M-a ajutat cu ceva? Am invatat ceva?

Pornind de la Ceai Cafea si Biscuiti, intentia a fost sa scriu despre amintirile mele din Anglia dar blogul a luat o intorsatura neasteptata devenind un fel de confesional, un caiet de ganduri si impresii.

Am realizat ca e mai bine sa scriu decat sa nu scriu si asta ar fi suficient. Sentimentele amestecate pe care le-am trait alaturi de voi m-au facut sa inteleg mai bine faptul ca avem nevoie unul de altul  ca „toti suntem ingeri cu o singura aripa si nu putem zbura decat impreuna”. Entuziasmul din primele luni a fost inlocuit de griji razlete, dileme, creionari si stergeri mentale; a fost o perioada de „incercare” a fragedului Jurnal care a trecut cred, demonstrandu-mi ca nu am datorii morale si nu sunt din fericire (sau din pacate?) sclav al pasiunii mele moderate de a scrie. Sentimentul datoriei poate transforma blogging-ul intr-o povara. Una e sa te scoli la 4 dimineata ca ai chef sa mergi la peste si alta e sa mergi la peste ca sa ai ce pune pe masa. Prefer ideea de joaca.

Intre timp am renuntat si la diacritice. Din motive practice, nu neaparat pentru induplecarea motoarelor de cautare. Stiu ca unii nu agreeaza deloc ideea, totusi imi doresc sa nu abandoneze lectura daca gasesc esenta mesajului interesanta. Am postat si „la cald” si „la rece”, si cu muza si fara (mai mult fara), am postat raspunzand imediat glasului sau rumegand mai indelung ori mai superficial ideea.

Datorita feedbackului vostru eforturile nu mi s-au parut zadarnice. Activitatea asta de blogging a avut un efect pozitiv si in viata de zi cu zi. Sentimentele de implinire si satisfactia creatiei, la orice nivel ar fi ea, nu mi-au ramas straine. Parca viata a prins contur de cand scriu.

Nu sunt un blogger prolific dar am invatat ca trebuie sa continui. Sa nu inchizi pravalia la primele semne de ariditate creativa. Eu am incercat sa raman fidel celor doua principii pe care le-am stabilit de la bun inceput: autenticitate prin faptul ca postez doar ce-i al meu (poate am facut si vreo exceptie sau doua bine motivate in mintea mea) si sa las ceva care sa treaca testul timpului. Nu stiu in ce masura am reusit pana acum, ramane de vazut. Jurnalul e inca deschis.

(Sursa imagine cocktail: internet. Nu-mi mai amintesc site-ul unde am gasit-o. Daca autorul are vreo obiectie il invit cu scuzele de rigoare sa-mi ceara s-o scot.)

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: