Am reactionat in acest post la vestea mai putin exacta, demotivanta chiar, pe care mi-a dat-o contabilul saptamana trecuta precum ca trebuie sa platesc TVA-ul.

Pe baza unei experientei anterioare stiam ca desfasurandu-mi activitatea in spatiul European, datorita intelegerii dintre statele membre si emiterea facturilor cu TVA=0% prin „Reverse Charge”  (adica mai pe romaneste, TVA-ul nu trece pe mana mea), nu platesc TVA-ul chiar daca Intreprinderea Individuala este inregistrata ca platitoare de TVA. Declaratia se face trimestrial pentru ca asa am ales dar se declara 0 (zero), atat cat arata facturile emise.

Contabilul care m-a ajutat la deschiderea ii-ului era convins ca trebuie sa platesc. S Contempland perspectiva de a ceda aproape un sfert din venitul meu Statului (24% cat reprezenta TVA-ul), stirea m-a cam descumpanit. Inclinam sa cred ca nu e rentabil sa-ti mearga bine in Romania. Un sentiment prematur. Concluzii pripite.

Dupa un weekend de tortura psihologica, abia azi am aflat informatia corecta : Nu se plateste TVA! Nu am la ce.

Cum am pus pe toata lumea pe roate, tata a mers azi la Administratia Financiara Bacau la inspectorul alocat zonei din care face parte intreprinderea mea individuala si a clarificat lucrurile. (Taică, mulțam frumos pentru vestea buna! Ti-am spus ca te descurci.) De fapt am vorbit personal la telefon cu doamna amabila si mi-a spus urmatoarele (asa cum stiam dar fara certitudinea oferita de documentatia legala):

Prin facturare Reverse Charge cu TVA 0% nu am ce plati. Trebuiesc doar depuse declaratiile 300 (Decontul?) si 390 pentru ca sunt inregistrat ca platitor de TVA dar platesc tot atat cat am incasat pe factura, adica 0 (zero). Tot dansa m-a directionat la site-ul www.anaf.ro de unde se pot descraca in format PDF formularele 300 si 390 pentru TVA. (Am atasat mai jos un print screen pentru cei interesati.)

Va multumesc oricum celor care v-ati oferit sa ma ajute din proprie intiativa sau solicitati. (Ati fost cativa!)

Concluzia pe care o trag eu este ca se poate functiona foarte bine chiar si in Romania.  Unii probabil chiar nici n-ar pleca de acolo. Dar astea sunt speculatii in care nu vreau sa intru. Sunt doar niste impresii pe care mi le-am format in decursul celor aproape doi ani de cand tot incerc sa ma intorc acasa. M-am intors dar nu stiu cum se face ca tot plecat sunt.

ANAF.ro - descarcare declaratii TVA 300, 309

Ah, inca o precizare. Faza cu plafonul de 65.000Euro pentru care esti scutit de plata TVA-ului si de care m-as fi putut agata in ultima instanta pentru a fi scutit de plata TVA-ului, nu ma atinge cu nimic pentru ca nu desfasor activitatea in tara.

Conlcuzia e de la sine inteleasa, asa cum m-a sfatuit si majoritatea dintre voi. Ma gandesc totusi sa-i dau doar vestea buna.

Vezi si:
TVA-ul, prima plata

Resusre:
ANAF.ro

 
 

Anunțuri

TVA-ul, prima plată

Ianuarie 26, 2014

M-a venit si mie randul. Am primit veste de la dl. contabil sa-mi pregatesc bine punga ca am de plata. 24% din venitul micii mele Intreprinderi Individuale pe 2013, adica TVA-ul, trebuie predat statului. Nimic anormal, nu? Si da, sunt inregistrat ca platitor de TVA. Chiar daca stiam ca nu voi depasi plafonul de 65.000 de Euro pe an in venit, asa a trebuit cand am semnat contractul cu o companie rechin care plaseaza specialisti IT prin Europa.

Acest plafon mi se pare ca este stabilit de UE la nivel european dar un contabil avizat in ale TVA-ului ar putea clarifica situatia. Cum mie imi plac lucrurile clare, pana voi gasi un contabil priceput din Bacau sa ma lamureasca cum sta treaba cu TVA-ul, voi scrie putin despre asta ca sa-mi linistesc mintile. Am stabilit deja ca scrisul are efect terapeutic, nu? Cum ne amintim ce ne place, tocmai mi-am amintit ca mai stiu pe cineva in pat cu TVA-ul.(In cazul asta mi-ar place sa privesc.)

Firma rechin mi-a impus deci sa ma inregistraz ca platitor de TVA in Registrul Operatorilor Intracomunitari (ROI) in sistemul electronic VIES, altfel nu obtineam nici un contract. Probabil au pornit de la premiza ca voi depasi acel plafon. Okei…

Am avut un an bun dar contractul l-am inceput abia pe la jumatatea anului, deci nu m-am apropiat nicidecum de acel threshold pentru care esti susceptibil de plata TVA-ului in Romania. Pentru ca, aici e o alta chichita, facturarea se face cu plata TVA-ului in „reverse charghing”. Adica eu sunt cel bun de plata. Asa stau lucrurile. Altfel ar trebui sa aplic TVA la facturare ceea ce nu se poate in conditiile acestui contract european. Ei fiind ei, cei care pot spune da sau nu (au ei puterea asta) eu am zis sar’na boier, nu-ti fac competitie, stai linistit, manc si eu o paine bio, sar’na!

Contributiile le-am platit la zi asa cum au fost ele calculate in Romania pentru plata impozitelor la norma de venit. Cum am mai spus intr-un articol anterior, la Bacau norma de venit in 2013 era in jur de 11 mii de Roni. Nu mai trag linie, merg inainte.

Ieri mi-am batut capul sa aflu cum fac sa nu platesc acel 24%. Din ce am citit la cateva site-uri de consultanta as avea acest drept, sa nu platesc. Destul de clar, negru pe alb, altfel ce rost ar avea emiterea unei astfel de directive daca nu ar exista TVA si operatori inregistrati ca platitori de TVA? Am vorbi iar vorbe.

Daca dracu’o fi chiar negru, din ce am citit si am mai prins din zbor, am inteles ca pentru anumite cheltuieli se pot face deductii din TVA-ul platibil. Eu am facut cheltuieli in Europa ca aici traiesc deocamdata. Contabilul meu vrea bonurile care sunt relevante, traduse. Da!? Asa trebuie? Pai valoarea TVA-ului in bonuri e destul de clara. Ah, nu intelegi ca un Network Backup Drive e echipament IT? Iti spun eu ca e. La cata engleza s-a facut in scoala noastra chiar nu intelege nimeni trei cuvinte sa-si dea seama ca nu mi-am luat chiloti Armani. Apropo, mi-a zis ca hainele, nici macar o parte din ele, nu sunt cheltuieli eligibile scutirii de impozit. Pai eu nu ma imbrac sa plec la servici?

Dar daca nu as fi avut contabil? Ca lumea zicea ca la Intreprindere Individuala e simplu si poti sa-mi tin singur contabilitatea. Da pot, da nu sunt acolo, nu am timp si nici nu vreau. Daca pot s-o fac prefer sa platesc pe cineva.

Ce urmeaza sa fac?

Saptamana viitoare clarific daca trebuie intr-adevar sa platesc sau nu acel TVA. In cazul in care trebuie, va fi nevoie sa aflu daca intr-adevar acele facturi pentru care pot deduce TVA-ul trebuiesc traduse.

Contabilul meu insinua ca nu ar fi trebuit sa ma inregistrez ca si platitor de TVA dar a inteles ca asa mi s-a cerut. Am incercat sa aflu daca dupa ce fac plata, asa cum cere legea, nu as putea recupera acest TVA printr-o contestatie sau inaintarea unei cereri sau completarea vreunui fomular tipizat pentru astfel de situatii. Nu, nu se poate. Esti inregistrat ca platitor de TVA, platesti TVA.
Singura solutie ar fi sa renunt la a mai fi platitor de TVA. Dar pentru mine asta ar insemna invalidarea contractlui actual. Ce fac? As dori sa stiu si eu cine-i mai cu musca pe caciula, rechinul eurupean care imi cere (cu ce drept?) sa fiu inregistrat ca platitor de VAT (pe ei nu-i intereseaza daca sunt sau nu sunt inregistrat ca platitor de TVA in Romania, vor doar un numar de TVA european iar asta presupune sa fiu inregistrat in Registrul Operatorilor Intracomunitari – VIES.  Dar in Romania nu pot obtine numar de TVA european fara a te inregistra ca platitor de TVA in sistemul romanesc iar singura diferenta intre cele doua este ca TVA-ului romanesc i se adauga un RO in fata si devine TVA european), statul roman care ma obliga sa platesc TVA chiar daca nu am depasit plafonul de venituri  sau eu… ca vreau sa intreprind ceva.

Am mai avut o firma in Anglia. Acolo lucrurile erau la fel dar legea se aplica altfel, daca propozitia asta are sens… Si are pentru ca m-am saturat sa tot aud de la unii cu care mai vorbesc Pai tu uiti ca suntem in Romania? Acolo plateam TVA dar la fiecare timestru completam un fomular (contabilul, nu eu) si plateam 0 (zero) TVA pentru ca si ei au acel plafon pe care eu aveam grija sa nu-l depasesc.
Eu cred ca acest contabil al meu lucreaza pentru stat iar eu am nevoie de unul care sa lucreze pentru mine.

Vezi si Concluzia aflata ulterior

Resurse info TVA:

http://www.business24.ro/taxe-si-impozite/tva/plafonul-de-tva-cum-se-calculeaza-si-cand-poti-aplica-pentru-regimul-care-te-scuteste-de-tva-1541029
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_35907/Plafonul-de-TVA-Cum-se-calculeaza-si-cand-poti-aplica-pentru-regimul-care-te-scuteste-de-TVA.html#axzz2r7hqRqCU
Reverse Charge

O familie…

Ianuarie 24, 2014

Ea, devotată lui;

El, devotat Partidului;

Partidul, devotat Uniunii.

Uniunea, devotată lor.

Cercul năzuințelor.

 
 Cercul (circul?) iubirilor
 
 

O mică seară românească

Ianuarie 23, 2014

În seara asta m-am dat de gol că sunt român. Cu gândul la Bordeaux-ul care mi-a mai rămas în sticlă de ieri seară, am intrat la un magazin turcesc şi mi-am luat seminte. Scuzaţi paharul cam de parastas, e ultimul. Ar trebui să-l sparg şi  mâine să iau un set mai potrivit.

Seminte si vin rosu

Waterstons in Brussels'  word of justice

Sunday I usually go for a walk with point terminus Waterstones. Yesterday was no different. From last visit I kept on thinking about a shelf I wanted to check out: the poetry section. A film I watched a while back (Dead Poets Society) brought Shelly and Tennyson to my attention during this mild January. To which conjuncture I owe this delayed reaction I cannot tell because I do not know. This section stands out now if you look down to your right (and most certainly you do watch your steps) when you walk up the circular stairs to the first floor.

The good energy and the soft carpet turn this place into an attractive playground at times, for children and parents alike. With the lunch out of the way, this is the last chance to leaf trough a couple of books before driving back home. Try getting into a recent translation of Ovid’s lamentations in a nursery; beyond me with a mother of hangovers. Before long the books reclaimed the proprietary silence. After about an hour of leafing through the Photography magazines and reading random verses from Tennyson, Nabokov (translations of Russian poetry into English), Rumi, Ovid and the above mentioned, I found something suitable to my rather strange after-party taste: Shelly’s Ode To The West Wind and Other Poems and You Remind Me Of Marilyn Monroe by Steven Berkoff. Two less meaty books aimed at encouraging my culture-consumer appetite, booklets I would call.

It was a time well spent until I felt my legs hurting as I am never lucky enough to find the armchair available so I left the shop with the books in the plastic bag for which I hesitantly gave my consent to the Sunday cashier. The message on the carrier bag did come to my attention quite late, at home – as did anything else during yesterday – „Words cannot do justice to the pleasures of a good bookshop. Ironically!”. Is this Waterstones’ self affliction campaign in response to the Sterling Books opening a café at their shop on Rue du Fosse aux Loups or Filigranes on Avenue des Arts?

 
 

Ce să-ți mai spun?

Ianuarie 15, 2014

„Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val, ca valul trece, Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă si socoate  Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate: Vreme trece, vreme vine.”

 

Domnule, ce să-ți mai spun?

Mai existăm
Copii? Se mai nasc. Tot paji.
Aleșii? Cum i-ai lăsat.
Poarta? Chilipiruri. Femeile-s luate.
Ceilalți? Cu drepturi depline.
Cioran? L-ai fi-nțeles.
Teii? Câțiva.
Codrii? Freamătă, îngână vremile.
Iile? Plecat-au.

In rest, cum ai spus tu despre Toate.

Nu-i nimic, nu te-am uitat
Tot ce ai lăsat a rămas adevărat.
Și așa frumos cum ai cântat
Pe-acest chip atemporal
Al tău vers ți l-am aflat.

frumusete-romaneasca-atemporala
Sursa foto: Mulțimea prietenilor necunoscuți
 
Alte gânduri pentru Eminescu:

Întrebare către Eminescu
M. Eminescu
 
 

În ţara mea soarele răsare din mare.

Ţara mea are forma unui peşte tropical

ce înoată spre Atlantic. Aşa s-a hotărât.

În ţara mea Carpaţii au format semnul matematic

care arată că Vestul este mai mare decât Estul.

 
 

Ce faci?

Ianuarie 6, 2014

Ce faci? Ce faci!?

Banal, ridicol si sentimental

Nu-i aşa? 

Tăcerea ta e incomodă.

Nimicuri nerostite în clipele virgine

Vitraliile noastre – cioburi căzute-n catedrală

Unde copii ne-au aşteptat şi ne-au cântat

Iar noi, pierduţi, nemângaiaţi,

O lacrimă de  ceară am vărsat.

 
 

„Working men have no country.” – Karl Marx

Prăbusirea economiilor si deschiderea portilor migrării populatiei din Estul Europei către Vest ar fi avut un rezultat neprevăzut fără asigurarea transportului fortei de muncă de la obarsie la sursa de venit și-napoi. Depărtarea siberică de locurile natale ar fi dat impresia muncitorilor salariati că sunt tinuti mai degrabă cu forta in locurile mai prospere ale continentului. Le-ar fi stârnit sentimentul de victime al propriului lor succes in căutarea unui trai mai bun. Totuși, acest sistem care asigura libera circulatie a căutătorilor de joburi nu rezolvă problema dorului. Ba dimpotriva, o amplifică. A putea pleca cand te împinge dorul, a putea da curs impulsului de a vizita un loc de care ți-ai amintit intr-o dupăamiază de Duminică, a putea trăi surpriza plăcută a revederii vreunui cunoscut intr-un colt al orasului in care ai ajuns rătăcind la întâmplare pe străzile nu goale ci pline de amintiri, nu se poate vorbi decat atunci cand trăiesti in microcosmul tău natal.

Azi nu i se mai pare nimănui ciudat să plece in vacanță acasă, cand de fapt ar trebui ca el să călătorească departe de casă spre a reveni și a-si petrece apoi cea mai mare parte a timpului ACASA. Astăzi dorul trebuie planificat, altfel toată logica ta economică de a căuta un job printre străini se cutremură din temelie. Mie, de cateva ori pe săptămană mi se face dor de cate ceva sau de câte cineva de acasă. Verific din instinct singura modalitate convenabila dorului (zborul cu avionul) și, vai! Cateva sute de euro un drum peste câteva zile dar trebuie sa mă si intorc. Mi se uscă gura uitandu-ma la preturi. Înghit în sec. Dacă aș da curs acestor impulsuri, dorul meu nătang m-ar duce la faliment. Mai convenabil ar fi cu autocarul… sau mașina proprie dar stressul drumului îmi va ucide dorul. Un elicopter personal ar fi ideal. De ce nu ne putem telporta încă? Renunț. Mai bine mai cumpăr ceva. În cazul asta ceva alcool, să uit. Și mai e o problemă: n-am concediu cand mi-e dor.

Renunt la jocurile dorului că am învățat sa fiu tare. Mă uit la ce-am realizat. Am nevoie de ceva palpabil altfel intru in panică. Visele, ideile, acel ce-ar fi putut fi mă sperie.

Oare cei care nu s-au adaptat locurilor pe unde au ajuns sunt de invidiat? N-au crezut că o pot face si din cauza asta nici n-au reușit fără nici măcar să-si asume responsabilitatea nereusitei. Ce bine, s-au intors senini si gata. Inflamarea dorului nu a mai avut loc. Trăiesc probabil cu amărăciunea esecului. Cine știe… Oricum, praful romanesc vindecă orice rană. Are puterea asta, e vraci de dor. Șșș, nu mai spuneți la nimeni!