Anul ăsta vom aștepta primăvara împreună, eu și grădina mea care m-a așteptat în fiecare zi, în fiecare an, fără să mă întrebe de ce am întârziat sau de ce n-am venit. Grădina care-mi cunoaște pașii și mă va lăsa să-i calc veșnicia. Mă voi întinde pe pământul ei neprihănit, îi voi privi florile de măr și-i voi asculta șoaptele firelor de iarbă aplecate în bătaia unui vânt nou, fire pe care cândva le-am urât.

masa-in-gradina-bw

Anunțuri

The Etterbeek Man

Februarie 21, 2014

One beautiful spring day last year, I crossed roads in central Brussels with this man. He was wearing what you see in the image, except his top. He was not wearing a t-shirt either. Bare from the waste up, with his jacket in one hand, he was marching up the road leading into Parc Royal . It must have been around April. People were still wearing coats and hats. The lingering winter gusts didn’t seem to bother him. His full head of hair added to his sphinx like expression. His face was the resemblance of the joint figures of an orchestra director and a former Iron Man contender. One could assume that his sunken cheeks were slimmed by decade-long, persistent city wanders. His image stuck in my mind. He was such a contrast in the habitat of European Commission and Parliament quarters. A random, unexplainable question came to mind: Has he ever used any vehicle for transportation?

About two or three month ago, I was blessed again with his rare appearance. I was walking to the office after a late lunch when he suddenly appeared from a side road and  walked right into the street I was walking. Trembling I reached for the small camera I carry with me most of the time nowadays thinking that this fascinating rare species had to be immortalised. Unfortunately he was quite far in front of me and I could not catch his face. Maybe next time.

The Etterbeek Man

The Etterbeek Man

„Etterbeek man ” on 5th of march 2014

 

 

La mulți ani!

Februarie 18, 2014

Mamo,

mă bucur că citești ce mai scriu și te uiți la ce poze mai fac. Chiar dacă prefer hâtia hârtia, asfel m-ai scutit de un drum pentru felicitare si timbru. De ziua ta îți trimit această fotografie pe care am făcut-o sâmbăta trecută la un teren de rugbi și pe care te rog s-o primeti primești în locul felicitării pe versoul căreia ti-aș fi urat sănătate și multi ani fericiti și de acum înainte.

Rugby boyMicul rugbist

La mulți ani! *

Tibi

Doua fete

Februarie 16, 2014

Dupa alergarea esuata m-am amuzat mai spre dupa amiaza cu aceste fete care pozau cu spor si drag. N-am rezistat sa nu le fac si eu o poza de la fereastra. Macar atat…

Fete pozand pe strada mea

Fete pozand

Fete pozand

Fete departandu-se tinandu-se de mana

Alergare eşuată

Februarie 16, 2014

Mai devreme am simtit rostul parcului in peisajul citadin. La 9:30 alergam pasul pe loc in fata portilor inchise aruncand o moneda imaginara daca sa continui alergarea pe trotuar in jurul lui sau s-o apuc pe strazi. Am ales pajura in speranta ca cineva le deschide inainte de-a-mi termina eu alergarea.  Cum la nici una din cele 12 porti nu exista vreo nota explicativa, am tras concluzia ca paznicilor le-a fost dulce somnul dupa un Valentin dionisiac.

In dimineata asta de Duminica, trei tipuri de oameni dadeau tarcoale portilor incuiate: turisti, cei cu cainii iesiti la plimbarea de nevoie si alergăreţii. Toti priveam incurcati portile masive din fier forjat cu varfuri tintite spre cerul albastru de data asta.

O dumincă cu accesul interzis la acest colt de paradis?

Lanturi grele infasurau strans de cate doua-trei ori gatul portilor. Lacatele atarnate pe dinafara mi-au spus ca stapanii nu-s acasa, asa ca, dupa doua ture in jurul parcului, am schimbat directia si am iutit pasul spre casa. Vantul de Februarie imi intepa hanoracul deja ud.

Beginning

Februarie 14, 2014

Young couple in Parc Royal, Brussels

Beginning

I let you imagine the ending…

 
 

Odă

Februarie 9, 2014

alergatorul

Retrăiesc ca într-un vis zilele când alergam pe pista cea nouă din fostul parc al Libertății din Bacău care fusese construită pentru Doina Melinte dar putea fi folosită de oricine dorea să facă sport, gratis.

Rândurile de mai jos sunt scrise ca recunoştintă a faptului că pot alerga şi pentru sentimentul de reînnoire pe care ţi-l pot oferi momentele de după alergare. Un titlu potrivit ar fi fost şi Odă picioarelor dar fără să-mi pot explica de ce, am ales Odă alergării.

Alergăm tot timpul în sens invers acelor de ceasornic. Așa am învăţat. Pista de zgură roșie alerga și ea paralel cu terenul de fotbal, ieşea din stadion  printr-o poartă metalică, şerpuia lin printre copacii parcului ca să intre înapoi în stadion prin altă parte. După ce treceam de a doua poartă, alergam o porţiune dreaptă către Sud. În stânga aveam stadionul cu tribunele lui minuscule de provincie, fără scaune, cu o singură balustradă metalică rotundă vopsită în verde montată sus pe ultima treaptă. Tribunele nu erau acoperite dar fuseseră aşezate cu grijă sub bolta copacilor din parc. În dreapta mea, mai tot timpul pustie, alerga şoseaua. În dreapta ei, calea ferată şi, undeva la orizont, dealurile în care soarele își căuta culcușul. Alergam uitând de mine. Acest loc chiar a existat!

Alerg și astăzi, de cele mai multe ori în parc,  uneori pe străzi când ploaia alungă trecătorii şi aerul devine respirabil. Prefer diminețile senine după o noapte cu furtună. Considerată totuşi un stimulent, nu alerg niciodată cu muzică în urechi, parcă mi-aş pierde echilibrul.

Am alergat prin multe locuri… N-am alergat pe câmpii. În clasa a-VII-a am alergat pentru echipa şcolii şi preferam sprinturile. Nu m-am bucurat niciodată de reizistenţa calului de cursa lungă.  Instinctul de conservare a fost mai puternic decat dorinţa de victorie. Am alergat în cantonamente, pe plajă vara şi urcam 300 de trepte iarna la Slănic. Am făcut şi alte sporturi dar văd pe zi ce trece că mi-a rămas doar alergarea. Probabil, cândva, doar mersul. Acum cât mă bucur de ea îi dedic aceste gânduri:

Am alergat zburdând, căzând apoi uitând, copil fiind.

Am alergat şi-am transpirat sudoarea muncii care mi-a fost dat.

Am alergat şi prin zăpadă şi prin frig, plângând-râzând.

Am alergat cu pieptul gol, căldura razelor de soare mi-a fost dor.

Frunze uscate sub tălpi am auzit când paşi demenţi eu am grăbit.

Am alergat în sus pe dealuri şi-am coborât cărări de munţi

Gonind printre copaci – cal de-as fi fost jăratic pe câmpii mâncam.

Am alergat în cerc contrarul orelor de ceas şi, strecurat,

Copaci cu umbre reci şi bănci plouate în urmă am lăsat.

Am alergat, gânduri să limpezesc sau să adun, să uit de unde sunt şi unde-ajung.

Chemat de orizonturi, am alergat prin ploaia caldă

Tic-tacul paşilor fugiţi pe stradă e tot ce m-a-nsoţit;

Doar vântul la ureche îmi şoptea şi-mi arăta cum crengile şi frunzele bătea,

Magnolii, tei sau păsări putrezite martori au fost picioarelor muncite.

Am alergat şi prin nisipul auriu al plajelor fierbinţi cu scoici ascunse,

Cu maluri reci fără hotaruri, genunchi loviţi de-a mării valuri.

Am alergat în cerc de multe ori, o tantră care m-a purtat la Maratón;

Întors reînnoit la linia cea albă, am respirat adânc… şi-am mulţumit.

 
Antrenament
 

Antrenament

Februarie 2, 2014

Cum arăţi indică şi starea de spirit în care te afli (n-am auzit-o pe nicăieri, am voie să mi-o însuşesc?)

Am găsit o formulă simplă de a face sport fără a mai pierde timpul prin vestiare.

Minute în parc:

Mergi 10′
Grăbeşte-te 10′
Aleargă 5′
Mergi 5′
Aleargă 10′
Opreşte-te şi întinde-te 5′
Aleargă 10′
Grăbeşte-te 10′
Mergi spre casă.
Mă simt din nou copil.

Trage de tine, nu te menaja!
Reglează timpurile, ca în timp,
Să predomine alergarea.

 
Oda alergării