Furnici pe gard

Aprilie 27, 2014

Azi am facut poze in gradina. Am descoperit un roi de furnici care circulau inainte si-napoi pe o lungime de vreo 10m de gard. O adevarata autostrada, si trafic nu gluma.

 

Furnici pe gard

Autostrada furnicilor

 

Planul era ca şi făcut. Aproximaţia cu care mama avea a servi prânzul, răsfoirea la întamplare unei ediţiei îngălbenite a almanahului Săptămâna scoasă din rafturile părinţilor, moţăiala de amiază pe fotoliul adânc al bunicului de pe care-şi urmărea cu regularitate programele TVR conturau zilele Paştelor cu o precizie destul de iritantă. Neurastenie binevenită..

Soarele se ridica glorios pe infinitatea imaculată a ceriului de Voroneţ ca şi cum ctitorii zilei vărsară găleata de albastru pe toată întinderea Moldovei până la Bacău, aşa că rosturile se schimbară într-o clipă. Privind culmile Măgurei pe geamul apartamentului, m-a năpădit iar dorul de ducă.

Am crezut că trebuie să inventez o goangă destul de mare ca să-i mobilizez şi pe cei mai in vârstă, asta ca să zburăm împreună pe dealurile Bacăului. Măgura, cea mai înaltă terasă a Bistriţei, se contura ca o coamă jurasică în bătaia soarelui. Şi ne invita, numai bună de călărit.

Ruşii au atacat Ukraina aveam să comunic telefonic unui suflet de ofiţer la pensie. Am vrut să-i testez reacţia, instinctul. Fugim sau nu fugim în munţi? N-a fost nevoie, pe-aşa o zi, până şi la Austerlitz soldaţii şi-ar fi abandonat misiunea pentr-o plajă şi-un grătar.

Mobilizarea a fost destul de lentă dar deznodămantul a fost strălucitor. Şoseaua şerpuia printre dealurile împădurite ale Măgurei. La borna kilomtrică 19 am tras pe dreapta într-o parcare improvizată în care iarba nu se tocise încă, un punct strategic de unde puteam observa umbrele norilor pe coamele din zare. În depărtare vedeam o stână sau un adăpost de oi iar mai la vale, vaci păşteau liniştite. O cărare îngustă cobora lin din parcare spre împărăţia verde şi necunoscută a pasului Oituz. Abia în parcare ne-am dat seama că şoseaua devenise mai zgomotoasă. Am apucat-o în jos pe cărare şi numai după vreo 30 de paşi buni zgomotul şoselei a fost înghiţit de liniştea veşnică a pădurii. O intuiţie primară mi-a şoptit: capitalismul intră pe şosea. Cărarea nu cunoaşte timpul. 

Carare pe magura Bacaului

Ramuri cu flori de ciresh

Albastrele

Gargarita

Pasul Oituz

13 Aprilie 2014. De la Sibiu la Răşinari

Acoperisurile rosii ale Sibiului

Sibiul văzut de la benzinaria Lukoil

Sibiul si muntii sai

Sibiu

Turla bisercii, Sibiu

Sibiul si muntii vazuti de la benzinaria Lukoil

Deasupra Sibiului

poplaca-IMG_5456

 Satul Poplacarasinari-dn106D-P4130108

poplaca-copaci-pe-dealuri-IMG_5472

Dealuri in jurul Rasinarilor la apus de soare

turma-de-oi-si-cioban-pe-dealurile-Rasinarilor-2014-IMG_5468

Turme pe dealurile Răşinarilor, seara 13 Aprilie 2014

Toaca pe dealurile Rasinarilor la apus de soare

 Toaca pe dealurile Răşinarilor la apus de soare

casa-emil-cioran-malul-paraul-caselor-rasinari-P4130150

Casa în care s-a născut Emil Cioran (13 Aprilie 2014)

rasinari-centru-P4130145

 Casa Emil Cioran (seara, Aprilie 2014)

strada-preot-emil-cioran-rasinari-P4130141

casa-emil-cioran-rasinari-P4130131

statuia-emil-cioran-rasinari-P4130129

strada-protopop-emil-cioran-rasinari-P4130119

statuia-de-bronz-emil-cioran-rasinari-P4130137

pensiunea-cioran-rasinari-P4130153

Statuia lui Emil Cioran, Rasinari

casa-cu-iedera-rasinari-P4130143

O casă in Răsinari

Casa memoriala Octavian Goga, RasinariCasa memoriala Octavian Goga, Răsinari

strazi-pietruite-rasinari-P4130194

 S-au aprins luminile în Răşinari

Rasarit de luna la Rasinari, 13 Aprilie 2014

Răsărit de lună la Răşinari

biserica-pictata-sec-18-rasinari-P4130180

Biserica construită în sec. xviii, Răşinari 

roata-vietii-pictura-biserica-rasinari-P4130184

Roata Vieţii (pictură), Răşinari

Cerul seara la Rasinari 13 Aprilie 2014Cer de seară la Răşinari, 13 Aprilie 2014

 

Alte ganduri despre Cioran:

Un om curajos

Cioran si Marea

Ezitare

Germania, Austria, Ungaria, Romania.  Strainii se trezesc cu chef, romanii cu nerabdare.

Povestea ungureasca. Duminica 13 Aprilie 2014, Duminica Floriilor. Activitate agricola destul de intensa in Campia Panoniei mai precis pe campurile dintre Szeged si Nadlac. Irigatii. O apreciere cu ochiul liber din goana masinii,   o suta de metri daca nu doua de instaltie montata pe roti mari de tractor stau parcate undeva la jumatatea distantei dintre parbriz si linia orizontului. Pe marginea soselei asezarile rurale par miniaturi. Parca si TIR-urile ce gonesc catre si dinspre Nadlac devin mai compacte in parcarile lor… compacte. Campurile din afara localitatilor nu au fost invadate de marketingul salbatic. Pistele de bicicleta se incadreaza in peisaj. Am vazut o livada de plopi. As putea jura ca erau plopi. O fi bun la ceva acel puf?

Tractor, Ungaria

Pista de biciclete pe marginea drumului, Ungaria

 

Ei au ramas agricoli dar o fac bine.  Drum… cimitire paralele: catolic pe stanga, evreiesc pe dreapta.

La Mako m-a oprit politia ca nu aveam farurile aprinse. Cei doi agenti rupeau bine romaneste. O mica problema. Farurile nu aprinse. Amenda. 40 Euro. Mi-au aratat o hartie A4 laminata cu contraventiile pentru care iesisera la produs. Cu Vigneta eram in regula, imi luasem inca din Austria. Cat unul imi arata foaia, celalalt mai oprise doua masini pt. acelasi motiv. Intr-o inspiratie de moment m-am uitat in intersectie la traficul ce curgea dinspre autobanda si vad altul fara lumini aprinse pe care ei nu-l vazura pentru ca trecuse deja de punctul de control dar evident stopurile nu erau aprinse. I l-am aratat cu degetul si le-am spus, tot pe romaneste, sa se uite, ca nu e just ca eu sa platesc iar ala nu. Am accentuat cuvantul just, Nu e just! si nu mi-a venit a crede ce-mi aud urechile: „Nu vazut, gata. Farurile merge, nu vazut.” Imi da actele si ma lasa sa plec. onsternat iau actele nu zic nimic ma urc la volan si plec fara a mai aprinde luminile. Contestatia mea si faptul ca deja mai aveau doi in plasa cei doi pareau deja coplesiti de captura. Zic mersi c-am scapat de data asta.

Impresia generala: ordine… liniste… rost.

„Necazurile se termina la Viena.” Sa fi avut Cioran dreptate?

Vama Nadlac in Duminica Floriilor

 O singura linie, personal redus in Vama Nadlac

Calatoria catre si prin „Gradina Carpatica” a rodit ca de fiecare data, ganduri..

In Duminica Floriilor cand Iisus a intrat pe poarta Ierusalimului unde multimea l-a intampinat cu ramuri de salcie dupa care a urmat saptamana patimilor – o stire intamplatoare purtata pe frecventele radioului romanesc la orele amiezii. Radio Romania Cultural.

Prima statie Lukoil anunta hotarul imperiului rusesc. Nadlac. Actele la control. Drum bun! Nu inchid bine pasaportul, pe dreapta un iaz cu pescari. IN VAMA! Nu mai intrasem in tara prin Nadlac. Din 2006.

Camp romanesc. Plopi pe marginea drumului. Catel.  Trei gaini pasc iarba cruda din santul drumului. Recalme. In Arad shoppingul se face la Armonia! Autobanda A1.  De doua ori semnul de circulatie: Raul Muresul Mort. Ce nevoie am sa stiu ca trec peste raul Muresul Mort!?

O râpă.

Romania nu se dezvolta pentru ca soarta ei nu-i clara. La radio, Modern Talking and CCCatch ma arunca inapoi cu 30 de ani. TIRuri multe. Nu as da carnet soferilor sub 40 de ani. La radio se transmite la fiecare jurnal, starea vremii. Bla bla, coloana de mercur. Coloana de mer… Am scapat de cotele apelor Dunarii.

Oameni. Orice afisare de trai ca-n afara pe teritoriul national pare aberant, dislocat.

Tara ca tara, omul face cum stie, da pestele de la cap se’mpute. Ce fac desteptii?

Prima data’i ca prima rata.

 

… alte ganduri prostesti la volan. Sunt pe urmele lui Cioran… acus ajung la Rasinari.

Autostrada A1

Autostrada A1

 

 

Odată se pleca în concediu de acasă, acum se pleacă acasă iar eu mâine plec acasă.

De data asta vreau să trec prin mult vorbita Grădină Carpatică (The Carpathian Garden). O traversez mereu dar nu mi-a trăznit niciodată prin cap că de fapt eu conduc printr-o grădină până când Uniunea Europeană a decis chestia asta. În cazul ăsta ar trebui să o consider cea mai modernă, avansată, multilateral-dezvoltată grădină. Făcând abstracție de starea drumurilor, ați mai văzut grădini asfaltate? Look at the bright side! Sper să reușim și autostrada care să ne poarte peste merii și perii înfloriți și prin care turiștii vor fi martorii unei întoarceri în timp.

Pornind de la această premisă, aștept cu nerăbdare impresiile. Pe curând!

Case pe dealuri Valea Muresului, Ciucea

Misty hills in the Carpathian Garden

Poza din Grădina Carpatică făcută acum 2-3 ani pe Valea Muresului, zona Ciucea, drumul european E60 @ 5am

 Download the Carpathian Garden Official Brochure

Ezitare

Aprilie 8, 2014

Articol dedicat împlinirii a 103 ani de la naşterea lui Emil Cioran.

I-am ratat centenarul… Pe atunci nu scriam. Nici acum nu scriu, bloghez.

Ce-aş mai putea adăuga şi eu la tot ce s-a spus deja despre el? Nu prea multe. Poate întrebarea asta şi-ar avea şi ea rostul: Ce-am mai putea adăuga noi la tot ce a spus el deja. Retoric, nici nu încerc un asemena răspuns. În schimb voi încerca a pune în cuvinte de ce tocmai el. Pe scurt, pentru că „ne-am găsit” în exil când eu căutam un mentor. Şi pentru că sufăr de aceeaşi oboseală probabil.

L-am găsit neştiind ce caut, şi asta miroase a regăsire. Pe el care m-a ajutat să nu mă mai simt vinovat c-am plecat fără să mă mai uit în urmă, l-am găsit si nostim la un momentdat, umorul său bine scornit.

Cred că în fiecare dintre noi locuieşte un Cioran care-i păzeşte bine abisul ființei. Când viața-i atât de tentantă ce rost are să treci pe la poarta portarului? Odată trecut, nu mai esti acelaşi.

Mă bucur că nu l-am descoperit la o vârstă prea fragedă pentru că mi-ar fi dat toate planurile peste cap şi nu mai construiam capitalismul. Dacă era dupa mine m-aş fi oprit după ce aflam cum se căleşte fierul. Chiar şi numai ideea acestei posibilităti e destul de reconfortantă.

Meritul lui e că s-a vrut aşa. Al meu… n-am nici unul, doar norocul că nu sunt el. Meritul lui adevărat e că mi-a semnalat posibilitatea dobândirii unei demnității absolute… Prin el, ispita de a fi un om liber prinde contur.

Nu-l revendic astăzi că oricum nu i-ar mai fi păsat cine-o face. Românii, eschimoşii… Vreau doar să-i mulțumesc c-a existat şi ne-a tras cumva în universalitate.

Îi dedic această fortografie făcută recent la fereastra dinspre grădină şi pe care am numit-o Ezitare. De ce Ezitare? Pentru că mi-am imaginat că reprezintă destul de fidel filonul temelor lui Cioran, anume, punctul de trecere din neant în lumină şi invers, punct la care Cioran ar fi trădat o ezitare.

Ezitare in fata pacatului originar

Ezitare (în fața păcatului originar)

Alte ganduri legate de Emil Cioran:

Cioran si marea
Un om curajos

Pe urmele lui Cioran (Răşinari)

Cauciucuri de iarna abandonate

Cauciucuri de iarnă abandonate

Placed on the edge of the inner most hill of Brussels it resembled a window onto the city, a ‘pier’ where the sea of buildings could be contemplated in the sunset. People used to come and lean against the stainless steel bar and hover their eyes over the building roofs or just sit on the concrete benches having a drink. It was a good place to practice photography. The graffiti on the walls of the surrounding buildings added a particular charm to its secluded urban decay. The Place laid abandoned for a number of years, only to be claimed in 2013 by the construction industry.

place-du-congres-bruxelles-2010-01-P1030738Spending time on Place du Congrès was a way to disconnect  from the city.

place-du-congres-brussels-2010-02-P1030739

place-du-congres-bruxelles-2010-03-P1030795Watching in the opposite direction, one could see the monument of unknown soldier and  Madou tower in the distance

place-du-congres-brussels-2010-05-P1030935Sun sets over the city

place-du-congres-brussels-2010-P1030864Buildings in the sunset viewed from Place du Congrès

place-du-congres-bruxelles-2010-06-P1040070Leaning over the stainless steel bar the city roads revealed themeselves below

place-du-congres-after-rain-2012-01My last memories of Place du Congrès

Crossing it and going down its stairs provided a convenient short-cut to town centre

place-du-congres-rain-sunshine-2012Place du Congrès right after the rain in 2012