„Useful Work versus Useless Toil” – William Morris

Mai 18, 2014

Crowds in City 2 Shopping Centre photographed from high up

Oameni la mall fotografiati de la etajul 2 (City 2 Shopping Centre, Bruxelles)

Aceleasi sentimente care m-au determinat sa scriu postul precedent m-au trimis ieri la librarie. Am observat ca in ultimul timp nu mai poposesc la rafturile cu pansamente si merg direct la ceva mai palpabil.

La sectiunea Arta am gasit ratacita o cartulie de nici o suta de pagini intitulata Useful Work versus Useless Toil (O comparatie intre munca utila si cea de uzura, lipsita de satisfactii) – o colectie de patru eseuri scurte scrise intre 1888 si 1896 si care se bucura de claritatea si pragmatismul scolii anglo-saxone. Primul dintre ele, care constituie si titlul cartuliei, mi-a atras cu precadere atentia avand in consideratie starea de „fara rost” nu foarte straina in care ma gaseam dupa luna de concediu. Dupa rasfoirea catorva pagini, n-am mai stat prea mult pe ganduri, am scos cei 8 euro 35 si am cumparat-o. Mergand spre casa, cateva cuvinte citite la intamplare pulsau exonerant(?), adica ma eliberau cumva de povara neputintei de a-mi explica starea.

„Here, you see, are two kinds of work – one good, the other bad; one not far removed from a blessing, a lightening o life; the other a mere curse, a burden to life.

What is the difference between them, then? This: one has hope in it, the other has not. It is manly to do the one kind of work, and manly also to refuse to do the other.

Vedeti aici, exista doua feluri de munca – unul bun si unul nociv; primul fel de munca e cel care vine ca o binecuvantare si care ne lumineaza vietile; celalalt fel este cel care inrobeste.

Care-i diferenta dintre ele atunci? Asta: o munca are speranta in ea iar cealalta nu are. Este demn sa faci acel gen de munca si este de asemenea demn sa-l refuzi pe celalalt.

Are speranta in ea… V-ati putut gandi la asa ceva? Mi-a placut aceasta idee.

Rog vizitatorii care citesc si in engleza sa fie ingaduitori cu traducerea libera pe care mi-am asumat-o cu cele mai bune intentii de a reda sensul spuselor autorului William Moris. Si nu neg ca cele traduse de mine nu poarta subiectivitatea sentimentelor vizavi de munca pe care o desfasor si viata pe care o duc. Descoperirea acestui text nu putea avea loc intr-un moment mai prielnic deci va imaginati frenezia care m-a cuprins cand mi-a picat pe mana.

Am parcurs deja primele opt pagini absorbind sensul fiecarui cuvant cu care autorul identifica si vorbeste despre natura sperantei care sta in munca ce ne lumineaza spiritul si ne usureaza vietile:

„What is the nature of the hope which, when it is present in work, makes it worth doing?

It is threefold, I think – hope of rest, hope of product, hope of pleasure in the work itself; and hope of these also in some abundance and of good quality; rest enough and good enough to be worth having; product worth having by one who is neither a fool nor an ascetic; pleasure enough for all for us to be conscious of it while we are at work; not a mere habit, the loss of which we shall feel as a fidgety man feels the loss of the bit of string he fidgets with.”

Care-i atunci substanta sperantei care face ca munca sa fie utila, sa aiba valoare?

Are trei aspecte: speranta de a beneficia de odihna, speranta de a produce ceva de pe urma ei si in cele din urma speranta ca exista dorinta si placerea ca omul sa exercite acea munca; de asemenea speranta ca acestea sa existe din abundenta si sa fie de calitate; odihna sa fie destula si de calitate; produsul muncii sa fie folositor si utilizabil nu doar de fraieri sau de cei fara pretentii; placerea de a efectua acea munca sa fie perceputa pe durata efectuarii ei; munca sa nu devina o rutina iar pierderea ei sa ne dea impresia ca ceva ne lipseste in viata de zi cu zi asa cum unuia caruia ii place sa se joace intre degete cu margelele insirate pe ata simte ca-i lipsesc atunci cand le rataceste.

Acum, chiar daca eram atat de inteligent sa produc singur aceasta gandire, tot nu era de ajuns. Faptul ca mai exista cineva care gandeste din acelasi unghi, imi da speranta, adica nu-s nici nebun, nici lenes, nici refractar. Ca el a gandit-o cu mai bine de un secol in urma ne spune ca prea multe nu s-au schimbat in bine, asa cum nici el nu era prea convins la randul sau ca pana la el multe se schimbasera in bine:

„Let us estimate the worthiness of the work we do, after so many thousand years of toil, so many promises of hope deferred, such boundless exultation over the progress of civilization and the gain of liberty.”

Haideti sa cantarim valoarea muncii pe care o prestam, dupa atatea mii de ani de munca grea insuficient platita, de sperante desarte in numele progresului civilizatiei si castigarea libertatii.

Daca am avut pornirea sa fac postarea asta poate asta ar trebui sa fie munca mea. O munca neplatita are valoare? Probabil ca da, atata timp cat foloseste cuiva la ceva.

Chiar daca de interes major, nu voi reproduce fiecare pasaj in care autorul identifica clasele sociale si evidentiaza rolul si functiile fiecareia (dat fiind anii in care a trait autorul nu ma surprinde ca si la Eminsescu am intalnit asemenea abordare) dar voi extrage cateva pasaje sau definitii care mi-au placut personal:

Wealth (Avuțiile unei natiuni sau persoane)

Besides masses  people who do not work, other masses of people „employed in making all those items of folly and luxury, the demand for which is the outcome of the existence of rich non-producing classes; things which people leading a manly and uncorrupted life would not ask for or dream of. These things, whoever may gainsay me, I will for ever refuse to call wealth: they are not wealth, but waste.

Wealth is what Nature gives us and what a reasonable man can make out of the gifts of Nature for his reasonable use. The sunlight, the fresh air, the unspoiled face of earth, food, raiment and housing necessary and decent; the storing up of knowledge of all kinds, and the power of disseminating it; means of free communication between man and man; works of art, the beauty which man creates when he is most a man, most aspiring and thoughtful – all things which serve the pleasure of people, free, manly and uncorrupted. This is wealth.”

Pe langa masele care nu muncesc, exista masele implicate in producerea acelor articole inutile, de lux, a caror cerinta este legata de existenta claselor non-producatoare; lucruri pe care un om de bun simt care traieste o viata sincera sincera si demna nu ar avea nesimtirea a le pretinde. Aceste produse, oricine m-ar contrazice, refuz sa le numesc avuții: ele nu reprezinta valori ci risipa.

Avuția e ceea ce ne da natura si ceea ce omul de bun simt poate face cu aceste daruri. Lumina soarelui, aerul curat, peisajul neintinat, mancarea, hainele, adapostul necesar si decent; acumularea si depozitarea de informatiilor utile de orice fel si capacitatea de le distribui; mijloacele de comunicare dintre oameni; lucrarile de arta, frumosul creat de om la care aspira cand e la psicul creatiei sale – intr-un cuvant toate lucrurile care serversc bunastarii oamenilor, gratuite, demne si oneste. Acestea sunt avuțiile.

 

Parasites of Property (Paraziti ai proprietatii)

„hangars-on” o clasa numeroasa care nu lucreaza pentru public ci pentru o clasa sociala privilegiata de proprietari cum ar fi uneori cazul unor avocati, doctori a caror meserie pare folositoare.

Iz de Socialism? Nu-i de mirare ca urmatorul eseu publicat prima oara in 1894 (1984!?) se intituleaza How I became a Socialist. Celelalte doua eseuri: Gothic Architecure (1893) si The Lesser Arts (1882).

Subiectul cred ca e demult fumat de catre aceia din domeniul stiintelor economice, sociale, politice etc. insa pentru unul ca mine cu pregatire tehnica, deci un incult, aceastea sunt revelatii „pansament”.

Despre Autor:

William Morris (1834 – 1896) – Visionary English Socialist and pioneer of the Arts and Crafts movement, William Morris argued that all work should be a source of pride and satisfaction, and  that everyone should be entitled to beautiful surroundings – no matter what their class.

Useful Work versus Useless toil by William Morris

Useful Work versus Useless toil by William Morris (Edit. Penguin)

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: