À bientôt!

August 5, 2014

Acum ca am scapat de bagaje, ma simt… minunat. De Duminica tot impachetez. Cinci sacose ieftine de rafie multicolora, vreo doua cutii, ceva genti si cauciucurile de vara, de care, desi nu erau Michelin, nu am vrut sa ma despart pentru ca mai aveau ceva carne pe ele. Le voi vinde acasa in cel mai rau caz. Vara asta am ramas cu caucicurile de iarna. Vara nu ma amendeaza nimeni daca ma prinde cu cauciucuiri de iarna dar invers, da, ma amendeaza in cazul in care sunt cauza vreunui accident si se constata ca nu am avut cauciucuri corespunzatoare. Tin neaprat sa le demonstrez nemtilor intelepciunea romaneasca: vara sanie, iarna caruta.

Daa, „sejurul” meu de consultant la Bruxel s-a t-e-r-m-i-n-a-t. Dupa aproape cinci ani si alte doua tentative de renuntare, in sfarsit am aruncat prosopul; atitudine care in alte imprejurari m-ar fi dezgustat, acum, cand decizia s-a sedimentat, nu produce decat multumire. Semn bun… era timpul.

Mi-am aranjat din timp sa-mi transport catrafusele. Chiar azi am scapat de ele. Ma simt usurat. Multumesc Codrin! Micul meu apartament de la parter si-a pierdut caracterul pe care i l-am redat cu fiecare film, cu fiecare revista, cu fiecare carte cumparata. Scaunele pe care mai ieri cstateau aruncati ciorapi sau camasi, sunt acum goa-le. Am mai pastrat patru tricouri si trei camasai sa-mi ajunga pana la sfarsitul lunii. Cu restul ma voi revedea acasa. Ce rece si impersonala e incapaerea acum.. Cum sa nu iubesti lucrurile pe care le-ai dobandit?

Camera de zi, Bruxel

Ma simt usor, gata de zbor. Nu cred ca a existat vreun job (poate unul) dupa care sa-mi para rau. Pana la urma toate duc in acelasi loc, un capat de linie moarta.

O sa-mi fie dor de Parc, de Radio Trois, de Arte, de Canvas, de pietele de antichitati, de un Duvel rece. Jupiler-ul il voi inlocui cu Timisoreana, un schimb destul de acceptabil. O sa-mi fie dor de „acoperisul orasului” la Poelart, de gradina insorita Duminica dimineata cu pisicile ei jucause. O sa-mi lipseasca fereastra de unde priveam pe furis strada. O sa-mi lipsesca copacul. Or sa-mi lipseasca o perioadă, pana ce alte minunatii le vor lua locul. Farmec exista oriunde, trebuie doar luat in seama. Intr-un viitor apropiat, postarile  mele vor fi din lanul cu porumb. Acea zi e aproape.

 

 

Anunțuri