Fier

Noiembrie 25, 2014

Absența ei  s-a materializat într-o poftă nebună de a lucra cu fierul. Ar fi vrut să stea ucenic pe lângă vreun sudor dar nu cunoştea pe nimeni. Nu vorbea nici limba. Credea că tocmai asta îl apropia atât de mult de fierul mut. Vedea un singur punct, incandescent, pe care se vedea lovindu-l cu bătăi de ciocan însetat. Simțea nevoia să ardă electrod după electrod, să sudeze ore în şir cea mai lungă conductă de gaze care a existat vreodata. Locul care-i pria cel mai mult acum era la REMAT. Rătăcea printre mormanele de fiare ruginite şmirgheluind cu privirile dezordinea olimpică în care zăcea fierul. Deşi nu-i aparținea, îl agasa totuşi chestia asta. S-ar fi apucat să separe cornierul de țeavă, bara de arcuri, utilajele desfigurate de butoaie golite de ulei. Altfel, curtea era pustie.. Paznicul avea cel mai prietenos chip. S-ar fi angajat la sortat fier.

coperta-cartii-jurnalul-unui-fotograf-emanuel-tanjala„Socoteam fiecare deplasare importanta si o tratam intotdeauna ca pe prima experienta de fotojurnalist. N-am avut timp sa ma plictisesc sau sa ma blazez. Pe teren poti cunoaste lumi necunoscute, care iti devin familiare. Deplasarile erau hrana mea de fiecare zi, erau motivul sa nu adorm traind, si sa visez fotoreportajul vietii mele. Cu tristete trebuie sa marturisesc ca nu simt ca l-am facut inca.”

M-am intors cu nerabdare la rafturile librariei Alexandria de pe Calea Marasesti (Bacau) cu gandul la o carte pe care o descoperisem cu doua zile in urma. Era vorba despre „Jurnalul unui fotograf” a lui Emanuel Tânjală a carui coperta mi-a atras atentia in multitudinea de titluri asezate intr-o ordine pe care nu o intelegeam. Si asta pentru simplul fapt ca ma uitam doar dupa nume romanesti. Asa am aflat ca Alexandria isi aseaza marfa pe edituri insa mi-ar fi placut sa gasesc un raft cu titluri netraduse indiferent de stilul literar.

Don’t judge a book by its covers dar scurta introducere a d-lui Tanjala, unul dintre cei mai cunoscuti fotoreporteri din Romania anilor ’70, mi-a starnit si mai mult interesul. Desi un om al imaginilor, asa cum se autocaracterizeaza in cele 197 de pagini ale memoriilor sale presarate si cu fotografii alb-negru, fac o lectura interesanta nu numai pentru cei care doresc sa invete mai multe din aceasta indeletnicire dar si pentru cei dornici sa cunoaca destine menite sa inspire.

Adept al fotografiei bressoniene si pasionat de lumea satului romanesc, Emanuel Tanjala reuseste, dupa parerea mea, sa lase asa cum am inteles ca isi doreste, un tezaur pentru posteritate.

In colectia de almanahuri (Flacăra 1981) pastrate in rafturile bunicilor am gasit doua pagini din reportajele pa care dl Tanjala le-a facut in Italia si pe care indraznesc sa le reproduc si in jurnalul meu. N-as fi stiut sa fac o asemenea legatura fara ajutorul mamei, careia numele i s-a parut cunoscut.

Din almanahul Flacara 1981

reporter-la-roma-emanuel-tanjala

 

 

Emanuel Tanjala website

Art Prints