Pacient

Decembrie 21, 2014

Grăbi pasul. Ceața criogenică care începea să înfunde oraşul îi reaminti de pactul cu diavolul. Nu trebuia să se îmbolnăvească. Refuza de câțiva ani controalele medicale ce nu făceau decât gaură în economiile agonisite cu sacrificii care uneori i se păreau prosteşti. Trecuse singur prin câteva gripe fără a ceda ispitei de a merge la control. Descoperise că odihna şi regimul dădeau rezultate fără însă riscul efectelor secundare. În orăşelul în care trăia numărase peste patruzeci de farmacii şi-l obseda gândul că populația ar putea fi deja împărțită în doctori şi pacienți. Cu toate riscurile nu se mai dorea pacient căci în cealaltă tabără nici nu-i trecuse prin gând să ajungă vreodată.

Asigurare îi stârnea repulsie. Nimic nu-l mai asigura de nimic. Avea încredere doar în muncă şi economiile pe care şi le făcea. Plata în avans pentru nişte servicii de care nu era sigur că va avea nevoie i se părea o escrocherie. Probabil de aia se şi numesc asigurări, adică plăți pentru ceva nesigur…asigur; asta pentru că omul, din obişnuință, pune răul înainte. Altfel, dincolo de neliniştile provocate de instinctul de conservare se simțea netulburat ca un abis.

Dintr-o neglijență se trezi într-o dimineață cu obrazul căzut. Îl simtea la locul lui dar pleoapa nu se mai închidea şi nu-şi mai putea țuguia buzele. Gestul de a face cu ochiul nu i-a plăcut niciodată dar ar fi vrut să poată fluiera. Vorbea uşor stâlcit iar gura i se aduna într-o parte, ca lui Rocky când o striga din ring pe Adrianne. După cinci zile în care nu prea s-a arătat la față, a cedat insistențelor familiei de a merge la un control pe fondul temerilor vreunui accident vascular. În urmă cu exact două luni îşi trase o cracă uscată de păr în cap.

Cetățean străin cu asigurare europeană de stat, număra acum orele pe holul de la Urgențe. În cele patru ore de aşteptare observă că bătrânii cu insuficiență de orişicare, unii cu diafragma inflamată zguduiți zdravăn de sughițuri, gravidele şi adolescenți cu membre rupte aveau întâietate. Nu-l putea acuza de nimic pe medicul de gardă care stabilea prioritățile după criterii care-i scăpau. Doar de rasism. Poate nu aveau specialist la acea oră.. Se simțea  vinovat înăfțişâdu-se la urgențe pentru a evita un control care i-ar fi lichidat subzistenta pentru două săptămâni. Aproape convins că era doar un curent, îşi luă inima în dinți şi plecă.

Zori

Decembrie 7, 2014

Privea rugina mormanelor de fier şi se simtea mai treaz ca niciodată. Viața curgea în el. Astăzi se trezi cu mult înaintea zorilor şi parcă în acea văgăună a nopții găsea definiția de om. La acea oră culegea rodul frământărilor sale. Tăcerea celor care i-au ascuns timpul i se părea acum o trădare iar motivele ei îl enervau. Se înfrupta din senzația de a fi treaz.
Femeia încă dormea. O privea. Surprindea pentru prima oară o dâră de noapte care-i întuneca chipul cu fiecare minut. Veneau zorile! Ar fi vrut să fie trează, ca el, să privească împreună bestia. Acum ar fi fost momentul s-o lase însă ceva îi turna în suflet o admirație care lui i se părea suspectă. În cele din urma era o persoană bună, doar compania ei lăsa de dorit. Absurditatea eforturilor de care o ştia în stare săpa la temelia indivdualismului pe care şi-l apăra dogmatic. Aşa se explica acum nevoia de a se înconjura de fier. Zâmbi. În briza timpului călătoreau înspre acelaşi punct.

Zori de zi

O zi ?