Zori

Decembrie 7, 2014

Privea rugina mormanelor de fier şi se simtea mai treaz ca niciodată. Viața curgea în el. Astăzi se trezi cu mult înaintea zorilor şi parcă în acea văgăună a nopții găsea definiția de om. La acea oră culegea rodul frământărilor sale. Tăcerea celor care i-au ascuns timpul i se părea acum o trădare iar motivele ei îl enervau. Se înfrupta din senzația de a fi treaz.
Femeia încă dormea. O privea. Surprindea pentru prima oară o dâră de noapte care-i întuneca chipul cu fiecare minut. Veneau zorile! Ar fi vrut să fie trează, ca el, să privească împreună bestia. Acum ar fi fost momentul s-o lase însă ceva îi turna în suflet o admirație care lui i se părea suspectă. În cele din urma era o persoană bună, doar compania ei lăsa de dorit. Absurditatea eforturilor de care o ştia în stare săpa la temelia indivdualismului pe care şi-l apăra dogmatic. Aşa se explica acum nevoia de a se înconjura de fier. Zâmbi. În briza timpului călătoreau înspre acelaşi punct.

Zori de zi

O zi ?

Anunțuri