Pacient

Decembrie 21, 2014

Grăbi pasul. Ceața criogenică care începea să înfunde oraşul îi reaminti de pactul cu diavolul. Nu trebuia să se îmbolnăvească. Refuza de câțiva ani controalele medicale ce nu făceau decât gaură în economiile agonisite cu sacrificii care uneori i se păreau prosteşti. Trecuse singur prin câteva gripe fără a ceda ispitei de a merge la control. Descoperise că odihna şi regimul dădeau rezultate fără însă riscul efectelor secundare. În orăşelul în care trăia numărase peste patruzeci de farmacii şi-l obseda gândul că populația ar putea fi deja împărțită în doctori şi pacienți. Cu toate riscurile nu se mai dorea pacient căci în cealaltă tabără nici nu-i trecuse prin gând să ajungă vreodată.

Asigurare îi stârnea repulsie. Nimic nu-l mai asigura de nimic. Avea încredere doar în muncă şi economiile pe care şi le făcea. Plata în avans pentru nişte servicii de care nu era sigur că va avea nevoie i se părea o escrocherie. Probabil de aia se şi numesc asigurări, adică plăți pentru ceva nesigur…asigur; asta pentru că omul, din obişnuință, pune răul înainte. Altfel, dincolo de neliniştile provocate de instinctul de conservare se simțea netulburat ca un abis.

Dintr-o neglijență se trezi într-o dimineață cu obrazul căzut. Îl simtea la locul lui dar pleoapa nu se mai închidea şi nu-şi mai putea țuguia buzele. Gestul de a face cu ochiul nu i-a plăcut niciodată dar ar fi vrut să poată fluiera. Vorbea uşor stâlcit iar gura i se aduna într-o parte, ca lui Rocky când o striga din ring pe Adrianne. După cinci zile în care nu prea s-a arătat la față, a cedat insistențelor familiei de a merge la un control pe fondul temerilor vreunui accident vascular. În urmă cu exact două luni îşi trase o cracă uscată de păr în cap.

Cetățean străin cu asigurare europeană de stat, număra acum orele pe holul de la Urgențe. În cele patru ore de aşteptare observă că bătrânii cu insuficiență de orişicare, unii cu diafragma inflamată zguduiți zdravăn de sughițuri, gravidele şi adolescenți cu membre rupte aveau întâietate. Nu-l putea acuza de nimic pe medicul de gardă care stabilea prioritățile după criterii care-i scăpau. Doar de rasism. Poate nu aveau specialist la acea oră.. Se simțea  vinovat înăfțişâdu-se la urgențe pentru a evita un control care i-ar fi lichidat subzistenta pentru două săptămâni. Aproape convins că era doar un curent, îşi luă inima în dinți şi plecă.

Anunțuri