Flori de gheata

Casa de la drum îi atrase de mult timp atenția. În seara asta florile iernii sclipeau la geamuri. Nu trecea prea multă lume. Stătu acolo un timp desluşind mesajul iernii. Nu înțelegea de ce i-ar fi frică de sărăcie la bătrânețe când dorințele par a dispărea cu timpul. Banii de medicamente şi-i strânse renunțând la vacanțele pe care le-ar fi putut avea cu prietenii. Pentru reîntoarcerea în buricul universal nu va deranja pe nimeni, avea a urma calea elefantului. „Linişte şi curățenie” e tot ce şi-ar dori. Îşi aminti acea plăcuță albă scrisă cu litere roşii aplecate, de mână, pe care o vedea uneori în locurile dragi: „Păstrați liniştea şi curățenia!„. Repetă în gând cele două cuvinte…

Vegetația de gheată fremăta atinsă de lumina galbenă a încăperii. Din întuneric o privea ca într-un diascop. Îşi aminti ferestre vii în care suflarea gerului acelor ani picta ferigi exotice de gheață.

Anunțuri

Closet

Ianuarie 23, 2015

Auzea ecoul tocurilor subțiri lovind sec gresia. Uşa se deschise cu-n scârțâit preludic descriind eternul arc de cerc către zgomotul de clanță trântită. Ridicatul furoului urmat de sunetul jetului cald lovind întârziat emailul toaletei îl stârniseră. Asculta nemişcat imaginându-şi celălalt capăt. Aştepta acum ruptura şervețelului de hârtie şi foşnetul lui în contact cu zona de interes. Atenția îi era îndreptată într-un singur punct. Recunoştea prezența ei. Îi despărțea doar un perete subțire de faianță pe care l-ar fi rupt ca pe un maieu de vară când cei zece litri de apă căzuseră peste urechile lui ca un duş rece.

Aceeaşi paşi eleganți şi se aşternu din nou liniştea.

Plecare

Ianuarie 18, 2015

Ar fi trebuit să rămână peste iarnă dar se întreba dacă nu cumva primăvara pretimpurie nu-i un semn că trebuie să plece mai repede. Oamenii, prea împotmoliți în treburi importante, se doreau păsuiți iar el cerea prea mult nemaivoind să facă mare lucru. Îi plăcea să întindă coarda şi se amuza la ideea că va plesni. Nu-i mai păsa de trecerea timpului în raport cu cei din jur şi, necunoscându-şi bine rolul, umbla după un eufemism pentru toleranță. Se considera un norocos să nu fi avut nevoia îmbrățişărilor. Pleca uşor.

Îsi potrivi mai bine rucsacul ridicând în acelaşi timp privirea. În rama celor două trunchiuri de copac ce-şi împreunau crengile abia dezghețate zări conul bisericii acuzând cerul. Răspunsul venea prompt: se anunța o zi frumoasă.

silueta-unei-biserici-catolice-121220141601

La un ceai de măceşe

Ianuarie 10, 2015

Se trezi mai devreme decât de obicei. Îi plăcea să facă asta de când nu mai lucra. Privea detaşat timpul care înfăşura acum grumazul altor destine. Stătea la masa pe care şi-o făcuse singur înainte de sărbători. Era mulțumit. Bea un ceai de măceşe care-i aminti de un cioban cu care vorbi pe luncă primăvara trecută. Încercă să-şi amintească o dimineață din copilărie dar nu reuşi. La geam, copilul scânci îndelung când nu mai văzu omul de zăpadă. Ploaia uitase să mai ningă.

Scaunul pe care îşi bea ceaiul dulce-acrişor îi aminti de fotoliul pe care-l văzuse ieri la gunoi. De mult căuta un fotoliu confortabil dar azi marfa i se părea plasată cu pietricică în pantof. Ar fi vrut să-l ia să-l îmbrace cu altă stofă şi să-l pună în camera lui. Se ruşină însă de sine surprins de zgomotul unor paşi prin zăpada fleoşcăită. Apoi îi păru rău.

Graba dimineții începea să se strecoare prin fereastra pe care o închise la loc. Se vârâ înapoi în pat.

Charlie

Ianuarie 9, 2015

I am Charlie

Brussels, 2014