Un oraş neterminat

Februarie 16, 2015

Lucrurile urmau un curs al lor de care nu prea mai păsa nimănui. „Asta e” înlocuiese oftatul ancestral. Pe dealuri, distantele dintre copaci mărturiseau spațiul dintre generații.

Citi un titlu în presa locală în care sforarii comunitari îsi puneau problema dacă „avem un oraş sexy”. Cunoştea bine aşezarea iar întrebarea i se păru ridicolă. Narcisismul ei trăda complexul instaurat în urma unui proces evolutiv defavorizat. Considerați o linie dreaptă, fie ea şi subțire, sexy? Înspăimântați de posibilitatea destul de accentuată a unei concluzii negative, răspunsul va fi hotărât prin sufrágiu universal. Dar cine sunt aceia care-şi vor da votul? În ce măsură vor reuşi ei să nu-şi deschidă prohabul în fața unui asemenea cuvânt alunecos. Cum vor decide ei sex-appeal-ul aşezării? În momentul de față rezultatul poll-ului indică o competiție echilibrată sau strânsă (de coaie în acest caz) cum se mai zice, comparabilă cu alegerile congresului american, adică fifty – fifty. Jumătate din „votangii”, cum ar spune dl. Puric, au spus Da, iar cealaltă jumătate au recunoscut. Din câte voturi? Din două.
Alții nu ştiu ce să răspundă. Îi încurcă întrebarea sau mai degrabă cuvântul cu x. O fi cuvântu’ sexy, sexy!? Analogiile nu-şi prea mai au locul într-o lume care tinde spre concret.
Mulți, poate cei mai mulți, se abțin. Din lipsă de timp sau înclinație pentru asemenea lucruri puerile. Sau ceva lăuntric le spune, ca şi sforarilor, că oraşul lor nu numai că nu este sexy dar pare un oraş neterminat. În încercarea lor de a-şi da răspunsul li se făcu dor de fațadele cochete, de balcoane la care fierul forjat nu face decât spirale, de geamuri cu obloane din lemn de trandafir, de trotuare cu unică destinație, de străzi de piatră al căror labirint te plimbă şi te întoarce pe nesimțite acolo de unde ai plecat.
Se născuseră pietoni ai unui drum drept; în schimb, îşi redobândiseră imaginația mulțumită unei întrebări tâmpite.

Anunțuri