m-am trezit intrebandu-ma de unul singur in timp ce treaba parea terminata si nu mai aveam nimic pe lista de sarcini.

Stiu ca aveam o sumedenie de idei pe care as fi dorit sa le fructific dar din lipsa timpului sau a vointei le-am tot amanat pana le-am ignorat cu desavarsire. As vrea ca fereastra ce mi s-a deschis in fata sa ramana asa mai mult timp, poate zmeiele inaltate odata isi vor cobora din nou cozile si voi prinde si eu din zbor una.

Ce sa faci cand nu stii ce sa faci? Cei care nu au ajuns niciodata in situatia asta nu stiu daca merita felicitati sau compatimiti. Probabil felicitati.

Ca sa mai atenuez din ambiguitatea intrebarii am incercat s-o pun intr-un context si am precizat lista de sarcini dar bineinteles ca ne putem intreba acelasi soi de intrebare si cand suntem pusi in fata undei dileme sau a unei probleme aparent fara solutie.

Dar cel mai interesant sens al ei mi se pare acela in care ai dori cu toata fiinta sa faci altceva decat ceea ce faci acum.

Nu stiti ce sa faceti? Va spun eu. Google! Pe naiba. Tine de intelepciune, de caracter..

Totusi am googalit Ce sa faci cand nu stii ce sa faci? Unii spun fa nimic. Mi se pare cel mai bun raspuns. Voi ce raspuns aveti?

A sosit si momentul sa ma despart de dragul meu Canon, 7D, si urmez exemplul altora care-si posteaza ce au de vanzare pe blog. Nu am o relatie sentimentala cu el dar pot spune ca in cei doi ani de cand l-am achizitionat (iulie 2013) m-am delectat folosindu-l. As face-o si in continuare daca nu ar fi sosit timpul sa fac pasul catre 5D. Mi-ar fi placut sa pot pastra si 7D-ul dar ma da nevasta afara din casa.

Am pus aparatul si pe OLX iar de la cei interesati am primit invariabil urmatoarea intrebare, pertinenta de altfel: Cate cadre au fost facute cu aparatul? Ultimele cadre se opresc undeva la numarul 4730 dar aceasta informatie nu e neparat un indiciu exact al numarului declansarilor shutterului.

Asa am aflat de existenta unor sofware-uri care ar putea citi numarul de declansari ale shutterului indicand astfel gradul de folosinta al apartului. Singurul program care a functionat a fost EOSCount dar ar fi trebuit sa fac o plata electronica pe net dupa ce am instalat un ActiveX pentru browserul IE, fapt care nu prea m-a incantat.

Prevazator din fire am pastrat si factura pentru a face dovada achizitiei in cazul unei eventuale vanzari :D Aparatul este in stare foarte buna as spune eu, fara zgarieturi sau lovituri. L-am achizitionat cand lucram in Belgia cand voiam sa-mi umplu timpul liber cu ceva. Pretul este cel care-l vedeti, 2200 lei sau ron, nici mai mult nici mai putin.

Cateva photos pe care le-am facut cu el se pot vedea aici:

Poze facute cu Canon EOS 7D

 

Canon EOS 7D Mark I

  • original package
  • charger
  • battery
  • audio-video cable
  • USB connectivity cable
  • Cd software

Pret: 2200 Ron

canon-eos-7d-01 canon-eos-td-02

 

Pot trimite pachetul prin Posta Romana sau curier. Probabil costul de trimitere se ridica undeva la 30 de lei cu asigurare dar ma voi interesa in cazul in care exista vreun cumparator.

Pentru cei din Bacau (oras) pot inmana pachetul personal. Iar pentru ca ati citit anuntul pe blog, va ofer o inghetata free la terasa la care doriti.

:)

Daca aveti intrebari, mi le puteti lasa mai jos, in comments.

Recondiționări

Iulie 21, 2015

Vara asta mă găsiți la casa bunicilor cu… recondiționarea. Nu mai e mult dar parcă nu se mai termină. Acum vopsesc lemnăria şi îți poți imagina câtă lemnărie găseşti la o casă veche: uşi, geamuri duble, obloane la geamuri, obloane la uşi Dar îmi place, mă relaxează. Uit că trăiesc în secolul ăsta. Părinții mă ajută şi ei foarte mult. Mama a dat ditamai gardul cu ulei ars. Tata repară uşile şi a făcut capac la pod. Vă mulțumesc dragilor şi mă bucur că vă prieşte viața la curte.

FUJI1417

Fotograf de rezerva

Iulie 13, 2015

M-am intors de la ceea ce ar fi trebuit sa fie pentru mine o ocazie de pasnica indeletnicire, de captare in chip amator, de pescuit imagini daca doriti, a Campionatelor Nationale de Lupte ale Romaniei editia 2015. Dupa cateva incercari de a fotografia sportivii domnului profesor Marius Botez de la clubul ACS Lupte Bacau, am devenit in scurt timp, spre nenorocirea mea, fotograful Federatiei Romane de Lupte. Dintr-o cauza pe care nu o cunosc, desi o banuiesc, fotograful oficial nu era prezent asa ca ii multumesc domnului Alin Grigore, secretarul federatiei, pentru a ma aseza in pantofii acestuia si pentru a-mi oferi ocazia de a-mi incerca echipamentul fotografic sub lumina neoanelor Salii de Sport din Constanta. Nu fara remuscarea de a-i lasa pentru o perioada in afara cadrului pe sportivii mei bacauani, am acceptat rolul oferit cu tot cu incarcatura psihologica a responsabilitatii jobului. Asadar am pornit la… lupte.

Au fost meciuri frumoase dar spre surprinderea mea luptele fetelor au avut ceva in plus. Mi s-au parut mai pasionale, mai concentrate, si nu de putine ori debarasate parca de nervozitatea alimentata de dorinta castigului. Fara elementul matcho, lupta lor pe saltea a fost chiar un spectacol. Parul prins in coc sau coada aduceau un plus de farmec. Cu ochii pe tehnicile luptatorilor si degetul pe declansatorul aparatului m-am plimbat printre cele trei saltele intinse pe toata suprafata salii interesat de frumosul unui sport dur. M-ar fi ajutat daca as fi stiut numele participantilor, cine si ce poate. Astfel nu as fi pierdut momente valoroase. Luptele mi se par un sport fotogenic dar ca orice sport de sala, destul de challenging dpdv tehnic.

Sambata, pe langa faptul ca a predominat culoarea galbena, am avut ocazia sa stau la masa cu fosti campioni mondiali si olimpici, acum antrenori sau oficiali la federatie ale caror nume nu mi le-am notat si ma simt oarecum jenat a publica pozele acestor campioni fara a le mentiona numele. Aceasta nu-i face mai putin valorosi ci doar ma califica pe mine drept un amator, ceea ce si sunt de altfel. Un amator de fotografie. Prefer obscuritatea observatorului anonim. Am vrut sa pozez ,,din umbra”. Aparatul meu nu poate lucra dupa un program bine stabilit, gaseste tot timpul ceva mai bun de fotografiat tocmai in momentele cheie ale evenimentelor, asa ca nu-l veti intalni niciodata la nunti.
Revenind la competitia de lupte, fotografiile mele redau o liniste pe care o sesizez abia acum, doua zile dupa concurs. Linistea de pe saltea facea ca inclestarea scorpionica a luptatorilor de pe saltea sa para ireala. Cand doua furnici se inalta incaierate, nu le auzim strigatul. De ce au fost atat de muti si luptatorii? Strigatului ca manifestare a sportivului in momentul descatusarii fortei la climax completeaza tehnica, introduce finalitatea necesara castigului si ofera spectacol. In schimb, cele mai exotice apelative si incurajari se rostogoleau catre saltea din toate colturile antrenorilor. Acestea nu faceau altceva decat sa diminueze prezenta sportivului de pe cercul galben. Propun oficialilor, antrenorilor si oamenilor din Luptele romanesti sa organizeze o competitie special dedicata fotografiei in care sportivii sa aplice cele mei spectaculoase procedee nemaigandindu-se la premii, in care valoarea artistica a procedeului sa primeze in subconstientul luptatorului. Cu riscul pierderii meciului sau chiar al descalificarii ei devin actori pentru o zi, insa o zi memorabila. Bineinteles, aceasta nu trebuie sa raman o idee utopica. La nivel de club, fiecare se poate organiza cum vrea.

Weekendul acesta se va desfasura la Bucuresti campionatul national de inot, in apa. Nu, multumesc!

IMG_4040

 

IMG_4248