choice

Decembrie 11, 2015

I chose not to work today. I blame this sacred force, unknown to the worldly frowns. It is this little whim that distinguishes me from a regular employee. An external, never internal. Contracts, laws and anxiety vanished hand in hand. I chose no legacy; the chasing cycle broken for one more scattered day. Wear no watch today.

lenin-shipyard-gdansk-2014-bw-P5110309

Gdansk, 2014

Anunțuri

Ce m-a facut s-o cumpar? Titlul. Si n-am gresit de data asta. Un snapshot al societatii romanesti de la revolutie incoace. Scrisa concis, pe un ton moderat si intr-un limbaj vioi caracteristic baietilor misto, nonconformist, cu doze fine de cinism reparate la timp, cu capitole scurte si fraze la obiect, cartea se adreseaza unui public larg dar mai ales corporatistilor din generatia autorului. Costi, nascut imediat dupa cutremurul din ’77 cum spune el, matura prin socitatea romaneasca praful capitalist autohton care pare s-o sufoce. O pot citi si pensionarii ca sa ne compatimeasca desi am esuat impreuna. O pot citi si cei care aspira mai de voie mai de nevoie la viata corporatista ca sa inteleaga mai usor de ce dupa cinci ani vor s-o taie cat mai des in Thailanda. Fara a putea fi acuzat de nostalgie (orientarea sa politica e declarata), Rogozanu presara in lucrarea sa referinte marxiste, necesare relevante dupa parerea mea, si promoveaza site-ul de orientare stanga www.criticatac.ro la care colaboreaza.

Format in perioada post-comunista, Rogozanu isi da seama ca apartine unei generatii in deriva. Ceva n-a mers in comunism. Dar nu merge nici in capitalism. Cum sapi in constiinta unei intreagi clase de mijloc deja adaptata putregaiului moral romanesc? Aici bate el. Nu prea te poti pisa impotriva vantului dar cartea ofera si ceva raspunsuri.

O citesc acum cand in Europa se isca parca un vanticel rosu-negru care sper sa nu aduca ciuma. In Belgia statul scoate coltii in urma atentatatului de la cafeneaua din Paris. (shit, ar trebui sa-mi duc jurnalul in alta parte) Deh, aia mici latra tare. Auzi la ei, o CIA a Europei! Simplificand, dac-as mai permite-un comunism ar trebui sa fie unul descentralizat; un capitalism fara titluri de proprietate prea mari, monarhie fara servitori, ortodoxie fara domenii, pluripartitism, in care padurile si plajele nu fac titlu de proprietate. Un alt fel de socialism altfel aplicat, asa cum a fost descris el de vizionari precum Henry George in Progress and Poverty. Dar sa nu bat campii. Probabil si eu fac parte din categoria aia de corporatisti pe care Rogozanu o identifica foarte clar. Aceea care e multumita, nu spune nimic si care nu vrea decat normalitate, ca-n Europa civilizata.

Inainte de a v-o recomanda cu incredere, precizez ca nu am nici un contract de promovare nici cu C. Rogozanu nici cu editura. Am doar un contract cu practicalitatea si de aceea am pus linkurile mai jos.

Motivul pentru care Rogozanu a scris Carte de Munca il puteti citi aici:

http://www.criticatac.ro/24271/de-ce-carte-de-munc/

http://www.edituratact.ro/produs/carte-de-munca/

 

buzz

Decembrie 3, 2015

..liniştea care ne desparte, care ajută a ne-nchide lumii. O linişte care nu ne mai uneşte.. Liniştea a devenit nelinişte.

Avem nevoie de acel sunet îndulcit de rost şi întâmplare, acel zumzet care nu dă niciodată în zarvă. Un buzz al bucuriei de a fi aici, acum.

(şi n-am vrut niciodată să fiu preot)

 

acasă

Decembrie 1, 2015

Oricât de fericit aş fi, supărarea mare-i că ceva acasă n-a fost niciodată cum trebuie. Nici când era bine nu era bine. Şi nu mă poate acuza nimeni de pesimism. Moare dorul de acasă..

 

Gânduri pentru România țara mea