tâmpenie

Noiembrie 23, 2016

England makes me feel I smile too little. Belgium that I smile too much. In Romania there is a saying „Gura bate curu'”.

when?

Noiembrie 21, 2016

wild-horses-window-theme-3

(Windows theme)

Din ce film?

Noiembrie 3, 2016

fuji3962

no need

Septembrie 15, 2016

Yeah, I’ve always been saying: if it ain’t need it must be greed.

And if it ain’t greed it must be slavery.

summer

Septembrie 12, 2016

Don’t you feel tricked this year? Isn’t she laughing outside your window?

Bitch!

 

consecvență

Septembrie 1, 2016

Sunt cam neserios. De-aş putea fi şi consecvent.

 

aprecieri

Martie 30, 2016

Chiar daca avem nasurile infundate, la Jurnal de Cafenea apreciem in continuare mirosul de cafea si rasaritul soarelui.

Ii spuneam unei persoane apropiate ca m’as lasa de blog dar nu mi-am dat seama ca e mai greu decat m-as lasa de fumat.

‘Femeia de la 5’

Martie 10, 2016

Aseara am vazut filmul ‘Femeia de la 5’. Ideea am prins’o abia spre dimineata la wee time:  fiecare barbat are trei femei in viata lui: nevasta, amanta si femeia la care viseaza.

http://www.imdb.com/title/tt1605777/?ref_=nv_sr_4

arborele genealogic cotit

Februarie 16, 2016

Ramuri răsfirate,

Muncă păstrată în clepsidrele Saharei.

Ce formă are coroana lui?

Fructe oprite.

 

Într-o țară perfectă

Februarie 11, 2016

După acest filmuleț într-o țară ideală întrebările de genul „În ce măsură te crezi nebună?” sunt foarte plauzibile.

 

email

Ianuarie 17, 2016

Unei colege

 

Programatorule,

 

Mi-e dor sa mai lucrez cu tine la proiect,

eu prost sa ma prefac iar glasul tau

sa-mi spuna ce sa fac.

La ce bun sa le ofer solutii when

gandul meu viseaza rezolutii.

Sunt prins acum,

ceva ce-mi cere mult tutun

rabdarea n-o mai am si sincer,

mi-as pastra-o pentru ceva fara mult DAO.

Limbajul zilelor de azi,

MENSA, design si geometrie

sarma ghimpata ploilor sarate

pumnal in aRGiBiul culorilor adevarate.

Daca proiectul nostru nu mai vede anul

De pe Selena, cea prafuita si pustie,

O sa imi cer transferul, voi face pasul.

Tie, itivoitrimite de la soare

gandul ca poate-am fost odata Fanus Neagu.

 

Regards,

Tiberiu

 

„There are no solutions, only cowardice masquerading as such.” – Emil Cioran

escape

Ianuarie 12, 2016

your child playing..
it’s a sunny day
in May,
you are one.

troubles dissolve,
no burden
stay where you are
it helps.

O zi

 

la vânătoare de zei

Ianuarie 6, 2016

Plecară oaspeții.

Am plecat şi eu,

Pe firul Trotuşului

Spre Asău

În căutarea unui zeu.

Cu mine nu luai multe

O damigeană plată

De pus la buzunar

Nu ca să beau din ea

Ci să mi-o torn pe rană

Şi să răspund pe limba lui

O lamă

Ce-am să i-o trec prin blană.

 

Dor de ducă I

 

choice

Decembrie 11, 2015

I chose not to work today. I blame this sacred force, unknown to the worldly frowns. It is this little whim that distinguishes me from a regular employee. An external, never internal. Contracts, laws and anxiety vanished hand in hand. I chose no legacy; the chasing cycle broken for one more scattered day. Wear no watch today.

lenin-shipyard-gdansk-2014-bw-P5110309

Gdansk, 2014

buzz

Decembrie 3, 2015

..liniştea care ne desparte, care ajută a ne-nchide lumii. O linişte care nu ne mai uneşte.. Liniştea a devenit nelinişte.

Avem nevoie de acel sunet îndulcit de rost şi întâmplare, acel zumzet care nu dă niciodată în zarvă. Un buzz al bucuriei de a fi aici, acum.

(şi n-am vrut niciodată să fiu preot)

 

acasă

Decembrie 1, 2015

Oricât de fericit aş fi, supărarea mare-i că ceva acasă n-a fost niciodată cum trebuie. Nici când era bine nu era bine. Şi nu mă poate acuza nimeni de pesimism. Moare dorul de acasă..

 

Gânduri pentru România țara mea

 

 

gânduri din Prohab

Noiembrie 21, 2015

Într-un loc în care femeia trăieşte emancipat parcă funcționează şi economia. Să fie oare stupul feminin adevăratul motor al unui stat? Să fie oare schimbarea rolurilor între bărbați si femei rețetarul prosperității? O excepție gheişucheată ar face-o Japonia. Aici mă gândesc mai mult la Polonia pentru că am destule exemple în jurul meu care, deşi sunt şi mame, au agățat de mult şorțulețele în cui.

 

tv

Noiembrie 15, 2015

Derulati the freaking news! Elaborati. E real, normal ca e real. Aduceti martori. Nu ma, nu aia care-s morti, altii, aia care au scapat.  Aratati 20 de secunde pianistul ala brunet care canta No Religion. In rest, 3 la 7 secunde.. Si aduceti prezentatoarle alea mumificate pentru ora 7 si jos in dreapta puneti-o pe aia sa faca pantomima. Mergeti si pana-n Nepal si dati niste budisti care aprind niste betisoare parfumate gangurind marseieza. Dar mai intai treceti prin Antalia sa vedem G 20 de fetze grave care planifica revelionul. Aratati-i doar pa-ia cu ceasurile ieftine. Asa, subliminalele. Dati-le copiilor varianta aia noua de Karate Kid cu fetita care seamana cu Barbara Streisand cand avea 11 ani. And don’t mention anything about Charlie. Nu Chaplin ba, Hasbro. Cum? Ah, Hebdo. Lasati oamenii in pace nu le mai solicitati memoria. Aratati-le ce liniste si morcoveala e in Montmartre ca nemernicii astia ataca doar monday to friday. Gata, maine-i luni, toata lumea la munca. Saptamana viitoare-i mai cauta, pana mai uita lumea. Luni. Azi se stiu mai multe. De fapt nu erau teroristi ci kamikaze si pe unu-l  cheama tot Salam. Protagonistul. Inamicul public numéro un. Aratati-l putin si pe ala mai frumusel cu privirea pierduta. Aduceti niste profesori universitari sa ne povesteasca mai multe despre strategia acestor grupe de exterminanti. Asa, si intetiti perchezitiile. Nebarbieritii la urma. Nu uitati sa tremurati putin camera aia, da nu dupa pocnitura. Cand terminati, inainte de starea vremii vreau sa vad copii multi. Luati-le interviu, sa vedem ce vorbesc parintii acasa. Rezervati titlul asta pentru un editorial.. Nu, nu verde, Vineri la Paris.

oh, fuck!

Noiembrie 5, 2015

Copilul: Am mâncat um măr de pe jos. Asta înseamnă că sunt vierme?
falling-apple

Cand iubeam pijamaua

Septembrie 27, 2015

ghiozdan-sucha-sep-2015

Unii parinti (printre care si eu) traiau cu impresia ca a-ti da copilul la scoala la sapte ani le ofera acestora un atu, atuul de a fi mai precoce, mai maturi, mai stapani pe ei, mai copti decat cei dati la 6 ani. Nu sunt specialist in psihologia copilului dar ca orice parinte imi fac si eu niste ganduri. Aceasta coacere sau maturitate considerata necesara, eu o consider o prea-coacere. Ma uit la copilul meu si fara pretantia ca ar fi mai dotat ca altul, imi face impresia ca la varsta de 7 ani el a depasit de mult inceputul manifestarii a abilitatilor de invatare. Asta nu inseamna ca a pierdut startul. Curiozitatea inocenta se manifesta in continuare dar plictiseala si dezinteresul care survin dupa primele saptamani de viata scolara ma fac sa cred ca sunt rezultatul maturitatii nevalorificate la timp.

In ultimul an de gradinita copilul o lălăie, astfel incat parintelui i se pare cate se poate de oportuna inceperea scolii. Si incepe scoala. Copilul, obisnuit de la gradinita cu lălăiala, o cultiva in continuare. (O fi semanand cu tac-su!) Desi parintii sunt sedusi prea usor de comportamentul imatur al copilului, acesta ar fi capabil de performante scolaricesti de la o varsta mult mai frageda. (Englezii au vrut sa observe asta.) Per total, pana invata sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, copilul o lălăie cativa ani buni. Cei crescuti de bunici nu o lalalie mai mult, tot cam atata. O lălăie in schimb cu fitze.

class-break-sucha-sep-2015Parintii spun ca e mai bine sa mearga la scoala la 7 ani, sa nu-i furi copilaria. Ati vazut copii care uita sa fie copii!? Plictiseala si detasarea pe care el o afiseaza in ultima lui perioada la camin, e un indiciu ca el e rascopt si ar fi trebuit primenit cu ceva cunostinte mai utile mai de devreme. Eu cred ca in perioada 5-7 ani el invata sa se sustraga activitatilor de camin care nu i se mai par prea interesante adica nu-l mai stimuleaza. Dupa o vacanta de 3 luni pe la bunici, copt de-a binelea, el intra in clasa intai fara nici o tragere de inima. Il irita mai ales orarul – primul sau contact cu Sistemul. Viata structurata, pe zile, pe ore, pe sunet de clopotel, actioneaza asupra lui ca o infectie si toata fiinta incepe sa lupte. Ghiozdanul pe care-l poarta spune ca e pregatit pentru aselenizare. Ca printr-o vraja incepe sa-i placa plapuma, sa aiba probleme cu trezitul si nu trece mult pana ce parintele aude primul Nu vreau sa merg la scoala!