Azi la târg

septembrie 21, 2014

targul-de-duminica-IMG_7117

 

 

targul-de-duminica-bacau-si-biserica-IMG_7100

 

 

targul-de-duminica-oameni-urcand-si-coborand-IMG_7118

 

 

targul-de-duminica-bacau-tanar-vanzator-intins-pe-jos-IMG_7094

 

 

targul-de-duminica-bacau-oameni-negutatori-de-nimicuri-IMG_7098

 

 

targul-de-duminica-serbanesti-bacau-ingandurare-IMG_7158

 

 

targul-de-duminica-serbanesti-bacau-cocalar-IMG_7163

 

 

targul-de-duminica-serbanesti-bacau-baiat-stirb-cu-ochelari-de-soare-IMG_7192

 

 

targul-de-duminica-serbanesti-bacau-incarcatoare-telefon-IMG_7150

 

 

targul-de-duminica-serbanesti-bacau-barbat-carand-cauciucuri-IMG_7183

 

 

targul-de-duminica-bacau-costum-de-vanzare-IMG_7088

 

 

targul-de-duminica-serbanesti-bacau-acordeonist-acoperindu-si-fata-IMG_7167

 

targul-de-duminica-om-acoperindu-si-fata-IMG_7114

 

 

targul-de-duminica-bacau-tanar-intins-pe-patura-IMG_7106

 

 

There are people you simply feel comfortable working with. My manager is one of them. The sort of freedom I have from him suits the way I want to work. But not just that. There is a lean exchange of information and frustration is virtually non-existing. In 4+ years not a conflict. Occasional disagreements yes but those were elegantly solved. Initially I treated the absence of professional tension, usually displayed in private sector, as a missing ingredient to achieve success. Quite wrong. Some people need to feel the omnipresence of a strong leader. I don’t. I’m actually quite refractory to authority. I work a lot better when my leader allows me to manage myself. So, we talk trust here. I met a couple of managers in my working life who were like that. I was lucky I guess.

His blue blood family hit by misfortune, left him with no choice but to work for a living. I don’t care if this is true or not, at least fulfils my needs for stories.

With the whole Agile thing going on at work and the stolen project (this is personal (isn’t everything personal?)) we both face one more challenge. How will we resolve it so I do have a job and he remains as composed and detached as ever.

Rest

iunie 9, 2014

 

Two nuns resting at Pl. Poelaert, BrusselsPlace Poelaert, Brussels

i love Brussels

mai 31, 2014

La soare pe balustrada orasuluiThis afternoon at Pl. Poelaert, Brussels

An analyst… more than a year in the project now. Have you come across a left handed communicator?  If we were to fence or box he would knock you out in the first round.

I need to find a way to communicate with him without getting frustrated after the initial verbal exchange. The challenge is to shorten my sentences to such extent so that he does not have time to interrupt.

One method is to wait and not speak until he exhausts his ammunition. Then throw at him the shortest sentence possible. Sometimes a single sound or an and is enough to get him started again. I do this a few times, each time adding an extra sound to bleed his words out. Then, maybe then, I could formulate one full sentence without being interrupted.

(How to make a work environment not laughable? It’s hard when the language does not sound right. (I hope I sound right.))

Very frustrating but I am getting better at it. I am not addressing him any more verbally. Instead, I  send an email and I ask him to write in plain English what he means and I quoted him this: „If you can’t write it, you can’t think it.” or something like this.  This had a positive effect in communication (not sure if for the project as well). At least it created less friction.

La iarba verde de'ntai Maiu

Parinti in plimbare la Gheraesti

Fotograful

La Bacău.

Problema noastră nu cred că este atât lipsa, cât este dorinţa urmată de nereuşită.

Nici macar un gest de curtoazie? Nu gestul in sine dar nici măcar schiţarea lui.

Dacă nesimţirea etalată faţă de concitadini ar fi pusă în slujba perfecţionării unei atitudini mai detaşate faţă de propriile problemele, românii ar fi mai fericiţi.

Biserici multe, smerenie rară.

Neîncrederea – liantul care angrenează societatea românească.

 

 

 

13 Aprilie 2014. De la Sibiu la Răşinari

Acoperisurile rosii ale Sibiului

Sibiul văzut de la benzinaria Lukoil

Sibiul si muntii sai

Sibiu

Turla bisercii, Sibiu

Sibiul si muntii vazuti de la benzinaria Lukoil

Deasupra Sibiului

poplaca-IMG_5456

 Satul Poplacarasinari-dn106D-P4130108

poplaca-copaci-pe-dealuri-IMG_5472

Dealuri in jurul Rasinarilor la apus de soare

turma-de-oi-si-cioban-pe-dealurile-Rasinarilor-2014-IMG_5468

Turme pe dealurile Răşinarilor, seara 13 Aprilie 2014

Toaca pe dealurile Rasinarilor la apus de soare

 Toaca pe dealurile Răşinarilor la apus de soare

casa-emil-cioran-malul-paraul-caselor-rasinari-P4130150

Casa în care s-a născut Emil Cioran (13 Aprilie 2014)

rasinari-centru-P4130145

 Casa Emil Cioran (seara, Aprilie 2014)

strada-preot-emil-cioran-rasinari-P4130141

casa-emil-cioran-rasinari-P4130131

statuia-emil-cioran-rasinari-P4130129

strada-protopop-emil-cioran-rasinari-P4130119

statuia-de-bronz-emil-cioran-rasinari-P4130137

pensiunea-cioran-rasinari-P4130153

Statuia lui Emil Cioran, Rasinari

casa-cu-iedera-rasinari-P4130143

O casă in Răsinari

Casa memoriala Octavian Goga, RasinariCasa memoriala Octavian Goga, Răsinari

strazi-pietruite-rasinari-P4130194

 S-au aprins luminile în Răşinari

Rasarit de luna la Rasinari, 13 Aprilie 2014

Răsărit de lună la Răşinari

biserica-pictata-sec-18-rasinari-P4130180

Biserica construită în sec. xviii, Răşinari 

roata-vietii-pictura-biserica-rasinari-P4130184

Roata Vieţii (pictură), Răşinari

Cerul seara la Rasinari 13 Aprilie 2014Cer de seară la Răşinari, 13 Aprilie 2014

 

Alte ganduri despre Cioran:

Un om curajos

Cioran si Marea

Ezitare

Ezitare

aprilie 8, 2014

Articol dedicat împlinirii a 103 ani de la naşterea lui Emil Cioran.

I-am ratat centenarul… Pe atunci nu scriam. Nici acum nu scriu, bloghez.

Ce-aş mai putea adăuga şi eu la tot ce s-a spus deja despre el? Nu prea multe. Poate întrebarea asta şi-ar avea şi ea rostul: Ce-am mai putea adăuga noi la tot ce a spus el deja. Retoric, nici nu încerc un asemena răspuns. În schimb voi încerca a pune în cuvinte de ce tocmai el. Pe scurt, pentru că „ne-am găsit” în exil când eu căutam un mentor. Şi pentru că sufăr de aceeaşi oboseală probabil.

L-am găsit neştiind ce caut, şi asta miroase a regăsire. Pe el care m-a ajutat să nu mă mai simt vinovat c-am plecat fără să mă mai uit în urmă, l-am găsit si nostim la un momentdat, umorul său bine scornit.

Cred că în fiecare dintre noi locuieşte un Cioran care-i păzeşte bine abisul ființei. Când viața-i atât de tentantă ce rost are să treci pe la poarta portarului? Odată trecut, nu mai esti acelaşi.

Mă bucur că nu l-am descoperit la o vârstă prea fragedă pentru că mi-ar fi dat toate planurile peste cap şi nu mai construiam capitalismul. Dacă era dupa mine m-aş fi oprit după ce aflam cum se căleşte fierul. Chiar şi numai ideea acestei posibilităti e destul de reconfortantă.

Meritul lui e că s-a vrut aşa. Al meu… n-am nici unul, doar norocul că nu sunt el. Meritul lui adevărat e că mi-a semnalat posibilitatea dobândirii unei demnității absolute… Prin el, ispita de a fi un om liber prinde contur.

Nu-l revendic astăzi că oricum nu i-ar mai fi păsat cine-o face. Românii, eschimoşii… Vreau doar să-i mulțumesc c-a existat şi ne-a tras cumva în universalitate.

Îi dedic această fortografie făcută recent la fereastra dinspre grădină şi pe care am numit-o Ezitare. De ce Ezitare? Pentru că mi-am imaginat că reprezintă destul de fidel filonul temelor lui Cioran, anume, punctul de trecere din neant în lumină şi invers, punct la care Cioran ar fi trădat o ezitare.

Ezitare in fata pacatului originar

Ezitare (în fața păcatului originar)

Alte ganduri legate de Emil Cioran:

Cioran si marea
Un om curajos

Pe urmele lui Cioran (Răşinari)

The Etterbeek Man

februarie 21, 2014

One beautiful spring day last year, I crossed roads in central Brussels with this man. He was wearing what you see in the image, except his top. He was not wearing a t-shirt either. Bare from the waste up, with his jacket in one hand, he was marching up the road leading into Parc Royal . It must have been around April. People were still wearing coats and hats. The lingering winter gusts didn’t seem to bother him. His full head of hair added to his sphinx like expression. His face was the resemblance of the joint figures of an orchestra director and a former Iron Man contender. One could assume that his sunken cheeks were slimmed by decade-long, persistent city wanders. His image stuck in my mind. He was such a contrast in the habitat of European Commission and Parliament quarters. A random, unexplainable question came to mind: Has he ever used any vehicle for transportation?

About two or three month ago, I was blessed again with his rare appearance. I was walking to the office after a late lunch when he suddenly appeared from a side road and  walked right into the street I was walking. Trembling I reached for the small camera I carry with me most of the time nowadays thinking that this fascinating rare species had to be immortalised. Unfortunately he was quite far in front of me and I could not catch his face. Maybe next time.

The Etterbeek Man

The Etterbeek Man

„Etterbeek man ” on 5th of march 2014

 

 

La mulți ani!

februarie 18, 2014

Mamo,

mă bucur că citești ce mai scriu și te uiți la ce poze mai fac. Chiar dacă prefer hâtia hârtia, asfel m-ai scutit de un drum pentru felicitare si timbru. De ziua ta îți trimit această fotografie pe care am făcut-o sâmbăta trecută la un teren de rugbi și pe care te rog s-o primeti primești în locul felicitării pe versoul căreia ti-aș fi urat sănătate și multi ani fericiti și de acum înainte.

Rugby boyMicul rugbist

La mulți ani! *

Tibi

Beginning

februarie 14, 2014

Young couple in Parc Royal, Brussels

Beginning

I let you imagine the ending…

 
 

Turiști prin viață

noiembrie 22, 2013

Am ieșit să facem câțiva pași împreună să vedem orașul, fără să cumpărăm nici un suvenir și totuși să fim întrebați dacă suntem turiști. După nouăsprezece ani ai mei și cinci ai tăi aveam aerul unor turiști. E mai palpitant și oricum nu mai contează, pentru tine tot moldovean am rămas, doar că vorbesc mai puțin. Mergeam tăcuți și fiecare se întreba dacă mai are nevoie de rădăcini. La un moment dat strada devenise interesantă și ne-am oprit amândoi să facem poze.

 hanging-plant-house-brussels-DSCG3207Cladirea cu iedera in centrul orasului

Grand Place, BrusselsGrand Place

Vitrina art shopVitrina

Stand cu picturi in acuarela in Grand PlaceStand cu picturi in acuarela in Grand Place

„Some birds are not meant to be caged.” – monolog din filmul Shawshank Redemption

Un gand pentru cei inchisi sau marginalizati dar si pentru cei care se simt inchisi.

Shawshank redemption poster(Sursa imagine: www.imdb.com)

Ati vazut filmul Shawshank Redemption? Nu e un film nou dar mi s-a parut exceptional iar coloana sonora a fost aleasa cu foarte multa inspiratie.
Derulati (numai in cazul in care l-ati vizionat deja) la pasajul in care Andy Dufresne (Tim Robins) se inchide in biroul penitenciarului si transmite prin statia de radio un pasaj din Norma (Casta Diva). In acel moment cateva sute de detinuti raspanditi prin toata institutia penitenciarului, treziti parca dintr-un somn cotidian, asculta cu rasuflarea taiata aceasta voce divina desprinsa dintr-o lume straina pentru multi dintre ei.
In cazul in care vi se permite, va invit si pe voi sa vedeti filmul si sa ascultati aceasta muzica.  Imaginea de mai sus reprezinta momentul evadarii. Privind-o si ascultand muzica e posibil sa nu mai aveti nevoie de film.

Din motive deja mentionate in Explicatie comentariile pe blog nu au fost activate dar acum fac o exceptie pentru ca as vrea sa aud gandul vostru, al celor care sunteti in afara de rand.

Filmul il puteti gasi aici (sper ca nu va dau idei!) iar mai jos am selectat cinci soprane, toate cantand aceeasi arie, Casta Diva. Faceti o comparatie si gasiti vocea care va alina soarta.

Casta Diva

Maria Callas

Angela Gheorghiu

Joane Sutherland

Montserrat Caballe

Renée Fleming

La inchisoare, in penitenciar, la munca silnica, la casa de corectie, oriunde v-ati afla sper sa va fi luminat cateva minute existenta.

Update 9.11.2014: http://www.mansfieldtourism.com/what-to-do/the-shawshank-trail

 

Marti, 11am

octombrie 8, 2013

Azi dimineata am iesit pe la 11 sa beau o cafea. Soarele stralucea frumos. Maturatorii maturau, constructorii schimbau pavele(le). Intr-un gang cineva fara prea mult rost statea intins pe saltele si se incalzea la soare. Bruxelles.  Trecatorii treceau. Doua strazi mai jos cineva vindea un aprtament. 260 000 de Euro… Ceva miroase.

Om fara acoperis intins in gang la soare

Apartament de vanzare la Bruxelles

Cum cea mai mare parte a timpului mi-o consum la munca, ma lovesc vrand nevrand de tot felul de situatii si lucrez cu tot felul de lume de prin Europa adunata: polonezi, francezi, englezi, italieni, greci, romani chiar si cate un turc.  Fiecare cu specificul si apucaturile sale. In acest buchet multicolor, italianul ne surprinde cel mai mult dar ne-am invatat cu el.

De ceva timp sunt martorul acestui nas suflat de cel putin cinci ori pe zi in hartia igienica si a carui zgomot cutremura biroul. Eram cam la vreo doi metri de el cand l-am inregistrat cu telefonul. Nu-i frumos dar a trebuit sa-l inregistrez pentru ca nu am mai rezistat.

Daca inregistrarea nu porneste din prima incercati sa dati click pe sageata Start de doua ori.

Discrepanțe

septembrie 26, 2013

Eu mă gândesc la Ea

Ea se gândește  la El

El se gândește la ale lui.

Cercul iubirilor.

 
 

Găsit caniş

septembrie 15, 2013

( Pierdut caniş )

Acu, că şi-a luat câine toamna,

N-a băgat de seamă doamna

Că cu vremea nu-i de şagă

Şi în loc să ias’afară

Pe balcon mi-l scoasă iară.

Eu, câine de companie,

I-aş fi făcut ş-o bucurie

Însă,

Juvenilă, aiurită,

De singurătate

Nu le-a mai ştiut pe toate;

Liniştea şi libertatea au speriat-o…

Ea a vrut acea potaie!

Singură, cu multi prieteni,

Şi-a făcut un rost al ei,

Deservind printre lachei

Renta o plăteşte-n trei.

Nici nu ştie ce mai doare,

Ea căţelul a’ndrăgit

Pe iubit a părăsit.

Are timp,

E ocupată,

Nici nu vede că-i’e-scris

Să rămâie… fată.

Pierdut caniș

septembrie 9, 2013

O vecină,
Tânără și cam… senilă
Căreia nu-i plâng de milă,
S-a legat recent la cap
De-o belea maro pătat.
Vrednică ca o căpușă,
Dimineața pe lătrat
Seara se pișă în pat
De nevoie amândouă
Ies acum la blocul 9.
Dar vecina, pricopsită
Și c-o minte stacojită,
Râde cu înverșunare
C-al ei câine nimeni n-are.
Când l-a market a plecat
Și jăvruța a legat
De-un copac cam înclinat,
Mare-i fu supărarea
Că jăvruța nu era,
Unde lațul atârna
O fetiță, coarda o tot țopăia.
A strigat-o, a chemat-o,
Disperată ea plângea
Cățelușa nu zărea.
Când ieși de la metrou,
Consternare, constipare…
Haita mică pe maidan
Cu-n bezmetic de golan.

Găsit caniș

 

Continuitate II

iulie 20, 2013

 

Continuitate I

4 generatii