Răspunsul (sau o parte din el) s-ar putea afla aici

legatura-dintre-sport-si-cultura-victor-banciulescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(http://www.365mag.ro/carti/sport/sport-si-cultura.html)

Ed. Facla 1983

A sosit si momentul sa ma despart de dragul meu Canon, 7D, si urmez exemplul altora care-si posteaza ce au de vanzare pe blog. Nu am o relatie sentimentala cu el dar pot spune ca in cei doi ani de cand l-am achizitionat (iulie 2013) m-am delectat folosindu-l. As face-o si in continuare daca nu ar fi sosit timpul sa fac pasul catre 5D. Mi-ar fi placut sa pot pastra si 7D-ul dar ma da nevasta afara din casa.

Am pus aparatul si pe OLX iar de la cei interesati am primit invariabil urmatoarea intrebare, pertinenta de altfel: Cate cadre au fost facute cu aparatul? Ultimele cadre se opresc undeva la numarul 4730 dar aceasta informatie nu e neparat un indiciu exact al numarului declansarilor shutterului.

Asa am aflat de existenta unor sofware-uri care ar putea citi numarul de declansari ale shutterului indicand astfel gradul de folosinta al apartului. Singurul program care a functionat a fost EOSCount dar ar fi trebuit sa fac o plata electronica pe net dupa ce am instalat un ActiveX pentru browserul IE, fapt care nu prea m-a incantat.

Prevazator din fire am pastrat si factura pentru a face dovada achizitiei in cazul unei eventuale vanzari :D Aparatul este in stare foarte buna as spune eu, fara zgarieturi sau lovituri. L-am achizitionat cand lucram in Belgia cand voiam sa-mi umplu timpul liber cu ceva. Pretul este cel care-l vedeti, 2200 lei sau ron, nici mai mult nici mai putin.

Cateva photos pe care le-am facut cu el se pot vedea aici:

Poze facute cu Canon EOS 7D

 

Canon EOS 7D Mark I

  • original package
  • charger
  • battery
  • audio-video cable
  • USB connectivity cable
  • Cd software

Pret: 2200 Ron

canon-eos-7d-01 canon-eos-td-02

 

Pot trimite pachetul prin Posta Romana sau curier. Probabil costul de trimitere se ridica undeva la 30 de lei cu asigurare dar ma voi interesa in cazul in care exista vreun cumparator.

Pentru cei din Bacau (oras) pot inmana pachetul personal. Iar pentru ca ati citit anuntul pe blog, va ofer o inghetata free la terasa la care doriti.

:)

Daca aveti intrebari, mi le puteti lasa mai jos, in comments.

Recondiționări

Iulie 21, 2015

Vara asta mă găsiți la casa bunicilor cu… recondiționarea. Nu mai e mult dar parcă nu se mai termină. Acum vopsesc lemnăria şi îți poți imagina câtă lemnărie găseşti la o casă veche: uşi, geamuri duble, obloane la geamuri, obloane la uşi Dar îmi place, mă relaxează. Uit că trăiesc în secolul ăsta. Părinții mă ajută şi ei foarte mult. Mama a dat ditamai gardul cu ulei ars. Tata repară uşile şi a făcut capac la pod. Vă mulțumesc dragilor şi mă bucur că vă prieşte viața la curte.

FUJI1417

Karate pe malul Bistritei postat pe Facebook de un vechi coleg da sală a stârnit câteva amintiri..

 

În vara lui 1986, acum un secol, descătusat de emotiile examenului de admitere la liceu, am intrat pe-un fir. Un fir gresit dar care pană la urmă m-a dus unde trebuie. La 1 Octombrie mă aflam in sala de antrenament a clubului de karate din Bacău care nu primea fete. (De ce nu primea fete? Nu stiu. Probabil tinea foarte mult la traditie sau poate din acelasi motive pentru care calugarii si calugaritele traiesc separati.) Printre cele zece sau doisprezece pijamale, eu însumi o pijama albă. Chiar si asa, cu pantalonii intrati la apă, mă simteam victorios. Perioada de glorie a fost insă scurtă. Securității băcăuane nu i-a mai convenit modul în care noi ne desfăsuram organizat antrenamentele şi ne-a cerut să le oprim. Resemnarea nu a durat foarte mult. După două luni de inactivitate incăpătanarea de a practica in continuare ne-a reorganizat cand pe malurile Bistritei, cand prin săli de sport cu lumina stinsă, cand prin subsolul blocurilor unde loveam la makiwara. Prin entuziasmul nostru apăram un dram de libertate care imbrăca pe atunci forma practicării unei discipline ilegale, Karate-do. Dedicat trup si suflet karateului am trecut prin liceu cu bărbia in palmă si privirea pierdută pe fereastră. Singurele dovezi ale existentei de elev constau in cele trei sute de abdominale pe care profesorul de sport mi le număra pentru o medie frumoasă.

Odată cu încheierea celor 4 ani de disidentă sportivă, liberalismul si-a facut si aici simțită prezența. În anii ’90, dorinta de nou si necesitatea, indreptătită oarecum, de a contesta orice formă de autoritate au zdruncinat soclul respectului si al curajului ridicat prin metode si principii tradiționale. In loc ca absolvirea examenului de centură neagră să insemne trecerea la un nivel superior al practicării karate-ului, a avut in cazul meu mai degrabă un efect invers, s-a produs o surpare a credintei in ceea ce făceam. După sase ani de practică am simțit că acestei forme a karate-ului îi lipsea ceva. Punand prea mult accent pe formă, neglija finalitatea. Cel putin asa l-am vazut eu la vremea respectivă. Imposibilitatea aprecierii gradului de eficientă al karate-ului a fost deja rezolvata prin aparitia stilurilor full contact MMA, Jujitul Brazilian, K1 rezultate si ele din dorinta de a cunoaste adevărul si din dorinta de continuă perfectionare a ceea ce se practică Evident toate aceste stiluri avand ca punct de plecare o formă sau alta a karate-ului traditional.

După părerea mea, Karate-ul mai păstrează in unele conditii o anumită valoare practică si didactică; de necontestat este si latura sa filozofică la care putem reveni oricând. Fără a neglija arsenalul de tehnici de apărare sau atac pe care il are in dotare, ideea executării unei tehnici cu un control maxim sau dovedirea adversarului cu o singura lovitură fac ca această disciplină sa tină aproape de domeniul utopiei. (Aproape!) Idealismul său usor discreditat dă karateului practicat in forma sa traditională o oarecare noblete asa cum scrima detine nobletea sa. Dacă tehnicile insusite si practicate ani la rand nu se bucură de finalitate si de aplicabilitatea pentru care au fost create, atunci toată sandramaua se dăramă in sine. Se depreciază moral. Prin această afirmatie nu incurajez testarea cunostintelor de autoaparare pe pielea primului venit.

Mai poate fi vorba si despre o anumită elegantă a karateului traditional. Tocmai prin aceasta el este in acelasi timp o formă inferioară dar si una superioară altor forme, „mai realiste”, ale artelor martiale. El este forma cu care incepem si cea cu care terminăm. Intr-o lumea atat de pestrita a artelor martiale, depinde de fiecare practicant ce cunostinte si stiluri asimileaza intre inceputul si finalul carierei sale pentru a deveni un luptator complex.

Si fiindcă poartă numele de Artă Martială, fiecare practicant devine un artist si de aceea el trebuie indrumat să se exprime liber.

 

Masahiko Tanaka – exemplu de practicare a karate-ului traditional

 

Dan Botezatu, campionul din Bacau a ramas cu noi

 

Florile Liei

Mai 22, 2015

Pictura

2014

Creativity does not need a strong vehicle.

mindful photos

As a person disabled by MND, I freely admit there are days when I’m just too tired, ill, stiff, painful (or all of the above) to get out of the house. So in glass half empty terms, my photographic opportunities on those „home-alone” days are limited.

stairway to hell

When it’s hell just trying to get up the stairs, officially that’s called being „housebound”, but I’ve always had a problem with officialdom and I don’t see myself as bound or tied to anything.

looking battered but still free

Before I had an established mindfulness practice, the thought of being on my own for long periods would fill me with dread. An interesting change occurred during those years of mindfulness and meditation – I’ve become much more „at home” with my own company.

I now love the peace of being alone and take the opportunity to mindfully do things that I enjoy, like playing my guitar, writing and…. photography. Yes…

Vezi articol original 177 de cuvinte mai mult

http://madalinagramatoma.blogspot.com

Încet, dar sigur, fără nicio șansă de a i te împotrivi, balaurul de beton cu ochi de neon înaintează, vrea să înghețe în strai rece și urât raiul de aici,
unde natura este pe măsura staturii și nevoilor omului: pantele văilor sunt blânde, iar munții nu te strivesc cu aroganță. Micuțe și delicate, ca niște cuiburi pentru îngeri, casele de pământ din sat, văruite în alb, cu ferestrele și ușile vopsite-pictate ori în albastru – ferestre și uși ce se deschid în cer -, ori pictate-vopsite în verde – ochi ascunși printre frunze -, sunt de fapt minunea dezvăluită a acestui loc!

Cu chiu cu vai, ca să nu zic că n-am încercat măcar, m-am înfofolit bine și am stat puțin afară.
Privighetorile își cântă de jur-împrejur dorurile, nicio lumină falsă nu ucide strălucirea stelelor… Prins în vrajă, satul doarme somn profund.
Eram ochi și urechi: priveam nemișcată…

Vezi articol original 30 de cuvinte mai mult

Zori

Decembrie 7, 2014

Privea rugina mormanelor de fier şi se simtea mai treaz ca niciodată. Viața curgea în el. Astăzi se trezi cu mult înaintea zorilor şi parcă în acea văgăună a nopții găsea definiția de om. La acea oră culegea rodul frământărilor sale. Tăcerea celor care i-au ascuns timpul i se părea acum o trădare iar motivele ei îl enervau. Se înfrupta din senzația de a fi treaz.
Femeia încă dormea. O privea. Surprindea pentru prima oară o dâră de noapte care-i întuneca chipul cu fiecare minut. Veneau zorile! Ar fi vrut să fie trează, ca el, să privească împreună bestia. Acum ar fi fost momentul s-o lase însă ceva îi turna în suflet o admirație care lui i se părea suspectă. În cele din urma era o persoană bună, doar compania ei lăsa de dorit. Absurditatea eforturilor de care o ştia în stare săpa la temelia indivdualismului pe care şi-l apăra dogmatic. Aşa se explica acum nevoia de a se înconjura de fier. Zâmbi. În briza timpului călătoreau înspre acelaşi punct.

Zori de zi

O zi ?

Fier

Noiembrie 25, 2014

Absența ei  s-a materializat într-o poftă nebună de a lucra cu fierul. Ar fi vrut să stea ucenic pe lângă vreun sudor dar nu cunoştea pe nimeni. Nu vorbea nici limba. Credea că tocmai asta îl apropia atât de mult de fierul mut. Vedea un singur punct, incandescent, pe care se vedea lovindu-l cu bătăi de ciocan însetat. Simțea nevoia să ardă electrod după electrod, să sudeze ore în şir cea mai lungă conductă de gaze care a existat vreodata. Locul care-i pria cel mai mult acum era la REMAT. Rătăcea printre mormanele de fiare ruginite şmirgheluind cu privirile dezordinea olimpică în care zăcea fierul. Deşi nu-i aparținea, îl agasa totuşi chestia asta. S-ar fi apucat să separe cornierul de țeavă, bara de arcuri, utilajele desfigurate de butoaie golite de ulei. Altfel, curtea era pustie.. Paznicul avea cel mai prietenos chip. S-ar fi angajat la sortat fier.

Transfer de bloguri. Un ghid

Februarie 3, 2013

Am avut odata si de demult un sef. Capitanul Pilat. Un caracter interesant a carui vorba „celebra” mi-a ramas bine intiparita in minte undeva deasupra fruntii lui: „Sa marcam momentul! In acea perioada indepartata si deja inghesuita de multe alte amintiri, marcarea momentului avea loc de obicei la crasma. Marchez si eu acest moment in care blogul vechi a devenit cel nou, printr-o postare (deh, vremurile bune au trecut!) cu experienta traita in timpul acestei migrari de continut dintr-o parte in alta. Poate va fi de folos vreunui nemuritor ce vrea sa-si mute „cuibul”.

Ma asteptam ca transferul unui blog pe alt blog in WordPress sa decurga lin, fara dureri prea mari dar, am trait bucuriile muzicii. Procesul in sine a mers snur, insa, urmarile au fost mai durerose. Inainte de a incepe, imi facusem si un plan de actiune in care am inclus previzibilul si am lasat loc, asa cum scrie la carte, imprevizibilului. Cred ca aici se deosebesc profesionistii de amatori. Cu cat „al saselea simt” dobandit prin practica indelungata e mai dezvoltat, cu atat cel in cauza apreciaza mai bine imprevizibilul. Adica, simte mai cu exactitate surprizele ce pot aparea pe parcurs. Iar geniile, stiu ce sa faca cand nu stiu ce sa mai faca. Dar asta e alta poveste.

In primul meu transfer de bloguri pe WordPress am dat dovada de amatorism dar am invatat cateva lucruri. Daca alcatuiam un plan mai riguros, poate beam sampanie acum.

Pentru cei interesati in a-si muta blogul de la o adresa la alta, ca sa stie ce-i asteapta, am alcatuit aici o lista, un fel de traseu pe care l-am urmat eu si care bineinteles, include surprizele de care trebuie stiut. Trebuie sa precizez ca pasii de mai jos reprezinta Ce trebuie facut si nu precizeaza Cum trebuie facut. Las asta pe seama celor cu mai multa rabdare de a oferi suportul necesar.

Aici trebuie sa fac o precizare importanta! Prin mutarea continutultui unui blog de la o adresa la alta, Like-urile, Rating-ul si, foarte important, Statisticile blogului original, nu vor fi transferate automat la blogul nou, deci se vor pierde! Dpdv tehnic, acesta este un aspect explicabil si acceptabil dar pentru utlizator, it sucks! Asemenea schimbare in viata unui blogger nu e recomadata. Am contactat WordPress Support sa vad daca ma pot ajuta sa recuperez informatia pierduta. Inca nu a raspuns nimeni pe forum. Daca cel in cauza o doreste, e bine s-o faca inainte ca blogul sa ajunga la maturitate prin popularitate si trafic si sa se fi gandit bine la motivele pentru care face acest transfer, chiar daca ar fi o modalitate eleganta de a scapa de vizitatori. Lol! Bineinteles, nu cred ca acesta este scopul dar decizia ii apartine.

Deci, nu intru in detalii tehnice si presupun ca cel care incearca aceasta migrare de bloguri, este deja familiarizat cu interfata de administrare WordPress Dashboard si ca, adresa noua dorita a fost deja inregistrata.

Iata pasii, treisprezece la numar:

 

  1. Pune blogul nou in invizibilitate.
    Invizibilitate pentru vizitatori. Invizibilitatea pentru motoarele de cautare as considea-o optionala.

 

  1. Transfera setarile blogului original.
    Aplica blogului nou toate setarile blogului vechi, pentru ca nu vor fi pastrate dupa transferul continutului. Theme, Widgets, Users etc.
    La optiunea Users, asigurati-va ca numele ce va fi afisat in publicarile pe care le veti face pe blogul nou, nu vor fi semnate cu un alias ce are legatura cu numele blogului vechi. In cazul meu a trebuit sa schimb ceaicafeasibiscuiti in jurnaldecafenea dar am ales in schimb un nume mai generic si am optat pentru numele personal.
    Daca aveti un cont la Polldady, il puteti importa tot acum in noul blog.

 

  1. Extrage continutul blogului original.
    In blogul vechi, folositi comanda Export pentru a extrage continutul intr-un document xml, pe care-l veti descarca in computerul cu care lucrati.

 

  1. Incarca continutul in blogul nou.
    In blogul nou, folositi comanda Import pentru a incarca acel document xml.

 

  1. Primeste email de confirmare.
    Wordpress va trimite un email de confirmare a finalizarii importului (in maxim 10 – 20 minute in cazul in care totul decurge OK).

 

  1. Creeaza pagina de Informare.
    In blogul vechi, puteti crea o pagina (nu post) in care veti informa vizitatorii faptul ca v’ati mutat blogul la o adresa noua. O explicatie a motivelor cu scuzele de rigoare pentru inconvenientele create cred ca sant binevenite.

 

  1. Actualizeaza profilul public.
    In aplicatia Gravatar care gazdueste profilele publice ale utilizatorilor, asigurati-va ca aveti informatiile relevante noului blog. Aici, a trebuit sa-mi creez o adresa de email mai generica, pentru ca cea in uz facea referinta la blogul cel vechi.

 

  1. Revizuirea continutului asa cum va arata pe noul blog.
    Dupa primirea confirmarii de la WordPress (in cazul in care nu ati primit emailul trebuie sa-i contactati), faceti o trecere in revista a paginilor si postarilor si actualizati link-urile care trimit utilizatorii la paginilie propriului blog. Acestea nu vor fi actualizate automat in timpul importului cu adresa noua. Daca aveti pagina de contact, asigurati-va ca e actualizata.
    Pozele, clipurile si tot ce poarta semnatura blogului vechi, trebuie actualizat. Aici am invatat ca orice material trebuie marcat cu ceva generic cum ar fi semnul Copyright sau numele autorului ar fi de ajuns. Astfel, materialul poate fi transferat fara nici un efort aditional in cazul unui viitoare modificari de adrese si nume.

 

  1. Deschide noul blog.
    Cand sunteti multumiti cum arata siteul cel nou, deschideti-l publicului si motoarelor de cautare. In cazul meu, selectasem optiunea mozaic a afisarii pozelor in blogul cel nou iar cand am verificat Tescanii lui Enescu nu se mai vedea nici o poza. La fel si cu Marea.

 

  1. Activarea mesajului de redirectionare pe blogul original.
    Inapoi la blogul vechi, in optiunea Settings/Reading, setati pagina nou creata cu mesajul dv. ca fiind incarcata din oficiu ori de cate ori cineva intra pe site. Tot acum puteti deactiva toate modalitatile de navigare pentru ca directionarea vizitatorilor catre noul site sa fie mai eficienta si mai clara.

 

  1. ToateBlogurile.
    In cazul in care intentionati sa fiti vizibili pe acel site, nu uitati sa inregistrati noul blog.

 

  1. Inchide blogul original.
    Cand v-ati asigurat ca redirectionarea traficului se face cum trebuie verificand Stats-urile, opriti blogul vechi.

 

  1. Post de instiintare pe blogul vechi.
    Este foarte probabil ca multi dinte followers-ii dumneavoastra sa va viziteze doar cand ati publicat un articol nou si cand apare in Reader. In cazul acesta ei nu vor fi instiintati de faptul ca blogul vechi este deja inchis (Am impresia ca in Reader apar numai post-urile nu si paginile dar nu sant sigur.). Ca masura de precautie, un articol de instiintare care sa contina chiar mesajul pe care l-ati afisat in pagina de redirectionare sau ceva adaptat, nu strica.

 

Cam aceastia au fost pasii pe care i-am urmat eu, numarul 12 fiind putin prematur pentru a fi implementat la momentul scrierii, la numai cateva zile de la “migrare”. Sper ca nu mi-a scapat nimic.

 

Sugestia pe care as face-o celor interesati, este sa verifice optiunea Change blog address inainte de a inregistra noul nume. In cazul meu, inregistrasem deja adresa noua si astfel, am fost nevoit sa merg pe optiunea Export / Import. Am impresia ca urmand prima modalitate, eviti efortul ulterior de copiere manuala a setarilor de la blogul original la cel nou.

 

 

PS: S-a vazut pana ca pot scrie si cu diacritice as ca l-am scris pe asta fara. Anumite articole parca „cer” de la sine diacriticele. (!?) Scuza pe care am gasit-o este faptul ca l-am considerat pe acesta ca fiind putin desprins din lumea tehnologiei informatiei unde diacriticele nu sunt „dorite”. Auzisem ca nefolosind diacritice, articolul devine mai „prietenos” motoarelor de cautare. Dar parca am stabilit deja ca acest blog este destinat umanoizilor nu robotilor si deci nu pot spune ca urmaresc neaparat un loc mai bun la Google. Desi, ca sa nu dau dovada de ipocrizie, un loc pe prima pagina nu mi-ar displace.

femeilor fara copii

Octombrie 8, 2012

Exista ceva sublim in femeile care aleg sa nu procreeze. Unele au devenit erou, altele s-au lecuit de barbati iar altelor le-a trecut timpul. Raman ca un copac drept necunoscand povara fructelor. Neimplinindu-si menirea in societate, au curajul de a infrunta firea omului. In lumea femeilor raman flori rare, pe cale de disparitie, venerate de cei nenascuti. Prin necontributia lor la perpetuarea unei oranduiri suspecte, raman deasupra conditiei de femeie doar om. Refuzul lor de a fi mame ramane un gest sublim de libertate.

Made in China

Septembrie 24, 2012

Reculeg admirația ce-o aveam când eram copil pentru tot ce purta inscripția „Made in China”. Deşi restaurantul chinezesc – simbol al liberalismului economic chinez – lipsea cu desăvârşire în spațiul meu natal, nu pot să nu-mi amintesc filmele cu eroii shaolin rulate la scară națională, picturile pe bobul de orez prezentate sub lupă în galeriile de artă, lanternele „Tiger”, stilourile, jucăriile sofisticate, ciocolata fină în foită aurie, guma de mestecat cu care făceai baloane „cât China”, tenişii albi sau bleumarin care-ți dădeau aripi. Toate acestea aveau darul de a ne încânta copilăra. Nu exista vietate să nu fi fost afectată de produsul chinezesc. La fel, cu mai multe secole în urmă, mătăsurile lor fine trebuie să fi născut un sentiment de răsfăț în castele aristocrației apusene.

Dacă toate acestea stârneau admirația pentru succesul economic chinezesc, pentru mine sentimentul de astăzi este unul mai puțin pozitiv. Prezența lor „intergalactică” îmi stârneşte teama. Nu atât teama de a fi înghițit economic cât de a fi invadat teritorial. Sosiți pe diferite căi, faptul că trăsăturile lor încep să semene din ce în ce mai mult cu cele ale europenilor,  este aproape firesc să-mi pun întrebarea dacă incubatoarele de inginerie genetică umană a lui Huxley (Brave New World) chiar există. Domolirea înțepăturilor sonore în exprimare, statura crescută, comportamentul „pechinez” (aroganța şi obrăznicia gălăgioasă a acelei rase canine), reclamele subversive care îți arată un pui de cățelush cu limba scoasă urmat imediat de o chinezoaică simpatică care vinde ceva, vin să întețească nelămurirea: Unde vor ajunge chinezii?

Ceva mai târziu am găsit o explicație:  http://www.bbc.co.uk/news/magazine-19995218

What’s behind China’s cheap steel exports?