ieri, azi, Belgia

Februarie 25, 2016

Ieri. Dimineață, în scurta plimbare către servici am intrat pe una din străduțele L-urilor mele zilnice. Străduța era blocată de o maşină care-şi proptise brațele pneumatice de la un trotuar la celălalt iar acum ridica o platforma catre geamul de la etajul al doilea al unei clădiri. Când am ajuns în dreptul ei, platforma cobora deja încărcată cu ceva mobilă. Doi în salopetă cu capul lăsat pe spate urmăreau atenți miscarea platformei.  Unul din ei ridică degetul de pe buton şi platforma se opri brusc, mobila rămânând aşa cum fusese aşezată. Unii mută pe alții, mi-am zis. Nimic mai mult.

Puțin mai sus, maşinile care luaseră deja plasă intrând pe străduța blocată începeau una cate una să dea cu spatele. Ce bine-i să mergi la servici!

La colțul străzii am făcut stânga pe ultima latură scurtă a L – urilor mele zilnice. (Am fost cal!)  Ce mult ar fi contat un semn, un simplu semn la acel colț de stradă… Nu mai există timp pentru păsare.

O maşină tocmai se apropia şi semnaliza intenția de a intra pe strada blocată.

Ca unul prins de multe ori în nepăsarea altora, încep să-i fac semne să nu intre acolo. Mai întâi un Nu cu degetul arătător, apoi încrucişez antebrațele cu palemele deschise, parcă aş fi arbitrat un meci ceva şi apoi arăt către strada cu pricina. Şoferița, o femeie la vreo 35, opri în dreptul meu. Prin culoarea verzuie a geamului îi văd sprâncele ridicate; gesticula. Mă întreba cu degetul împungând aerul din maşină dacă eu am închis strada.

 

*

Azi. Pe la amiază am coborât să iau puțin aer. Dispoziția mai prietenoasă a norilor lăsa pe cer loc de bună ziua.

La uşile clădirii paza se roteşte des. În timp ce verifica ID-urile, o figură nouă întâmpina un grup de funcționari care se pregătea să intre cu un discret: Parasites! Nu stiu dacă şi rânjea curtenitor. Fața lui era deja în afara câmpului meu vizual şi oricum la jumătate de metru deasupra. Pentru că ieşeam cred că am trecut neobservat dar apelativul mi-a căzut destul de clar pe timpan. Cu haina mea de fâş m-am strecurat ca un capăt de ață în stradă – Cu ce-ar fi un agent de pază mai puțin parazit?

Anunțuri

Roumain à Bruxelles

Februarie 21, 2016

biserica-romaneasca-bruxelles_FUJI5245

 

ads-at-church_FUJI5248

Duminica la biserica românească – Bruxelles

arborele genealogic cotit

Februarie 16, 2016

Ramuri răsfirate,

Muncă păstrată în clepsidrele Saharei.

Ce formă are coroana lui?

Fructe oprite.

 

valentinii

Februarie 13, 2016

365-2016-044_valentine_FUJI4937

13 feb – Bruxelles

Într-o țară perfectă

Februarie 11, 2016

După acest filmuleț într-o țară ideală întrebările de genul „În ce măsură te crezi nebună?” sunt foarte plauzibile.

 

shopping

Februarie 7, 2016

 

365-2016-038_red-skirt-madou_FUJI4871

Duminica 7 feb ’16 – Bruxelles

As fi ramas mai detasat fata de proiectul meu foto pe care l-am demarat pe 1 Ianuarie printr-o decizie intamplatoare dar exista potential. Nu sunt fotograf, sunt doar un individ care cauta cu vehementa o cale si mai directa de a se exprima. Pascal Bruckner zicea ca scrie ca sa continue sa existe. Eu fac poze ca sa spun ce nu voi scrie.

quite funny

Februarie 3, 2016

magritte-not-sold-in-belgium

Source: Amazon

 

strada in Madou

Ianuarie 30, 2016

strada-in-bruxel_FUJI4772_crop-enh

Bruxel 30 jan 2016

A thought on 1.Feb.016: Why do courses? They take away the pleasure of discovering it all yourself.  (Alt curs? Nu. Imi rezerv placerea de a descoperi singur una alta.)

Rue Marie Therese

Ianuarie 28, 2016

365-2016-028_FUJI4751_enh

Rue Marie Therese

someone’s office

Ianuarie 21, 2016

365-2016-021_FUJI4663_crop

Now, I think I’d like to meet this person.

email

Ianuarie 17, 2016

Unei colege

 

Programatorule,

 

Mi-e dor sa mai lucrez cu tine la proiect,

eu prost sa ma prefac iar glasul tau

sa-mi spuna ce sa fac.

La ce bun sa le ofer solutii when

gandul meu viseaza rezolutii.

Sunt prins acum,

ceva ce-mi cere mult tutun

rabdarea n-o mai am si sincer,

mi-as pastra-o pentru ceva fara mult DAO.

Limbajul zilelor de azi,

MENSA, design si geometrie

sarma ghimpata ploilor sarate

pumnal in aRGiBiul culorilor adevarate.

Daca proiectul nostru nu mai vede anul

De pe Selena, cea prafuita si pustie,

O sa imi cer transferul, voi face pasul.

Tie, itivoitrimite de la soare

gandul ca poate-am fost odata Fanus Neagu.

 

Regards,

Tiberiu

 

„There are no solutions, only cowardice masquerading as such.” – Emil Cioran

escape

Ianuarie 12, 2016

your child playing..
it’s a sunny day
in May,
you are one.

troubles dissolve,
no burden
stay where you are
it helps.

O zi

 

la vânătoare de zei

Ianuarie 6, 2016

Plecară oaspeții.

Am plecat şi eu,

Pe firul Trotuşului

Spre Asău

În căutarea unui zeu.

Cu mine nu luai multe

O damigeană plată

De pus la buzunar

Nu ca să beau din ea

Ci să mi-o torn pe rană

Şi să răspund pe limba lui

O lamă

Ce-am să i-o trec prin blană.

 

Dor de ducă I

 

choice

Decembrie 11, 2015

I chose not to work today. I blame this sacred force, unknown to the worldly frowns. It is this little whim that distinguishes me from a regular employee. An external, never internal. Contracts, laws and anxiety vanished hand in hand. I chose no legacy; the chasing cycle broken for one more scattered day. Wear no watch today.

lenin-shipyard-gdansk-2014-bw-P5110309

Gdansk, 2014

Ce m-a facut s-o cumpar? Titlul. Si n-am gresit de data asta. Un snapshot al societatii romanesti de la revolutie incoace. Scrisa concis, pe un ton moderat si intr-un limbaj vioi caracteristic baietilor misto, nonconformist, cu doze fine de cinism reparate la timp, cu capitole scurte si fraze la obiect, cartea se adreseaza unui public larg dar mai ales corporatistilor din generatia autorului. Costi, nascut imediat dupa cutremurul din ’77 cum spune el, matura prin socitatea romaneasca praful capitalist autohton care pare s-o sufoce. O pot citi si pensionarii ca sa ne compatimeasca desi am esuat impreuna. O pot citi si cei care aspira mai de voie mai de nevoie la viata corporatista ca sa inteleaga mai usor de ce dupa cinci ani vor s-o taie cat mai des in Thailanda. Fara a putea fi acuzat de nostalgie (orientarea sa politica e declarata), Rogozanu presara in lucrarea sa referinte marxiste, necesare relevante dupa parerea mea, si promoveaza site-ul de orientare stanga www.criticatac.ro la care colaboreaza.

Format in perioada post-comunista, Rogozanu isi da seama ca apartine unei generatii in deriva. Ceva n-a mers in comunism. Dar nu merge nici in capitalism. Cum sapi in constiinta unei intreagi clase de mijloc deja adaptata putregaiului moral romanesc? Aici bate el. Nu prea te poti pisa impotriva vantului dar cartea ofera si ceva raspunsuri.

O citesc acum cand in Europa se isca parca un vanticel rosu-negru care sper sa nu aduca ciuma. In Belgia statul scoate coltii in urma atentatatului de la cafeneaua din Paris. (shit, ar trebui sa-mi duc jurnalul in alta parte) Deh, aia mici latra tare. Auzi la ei, o CIA a Europei! Simplificand, dac-as mai permite-un comunism ar trebui sa fie unul descentralizat; un capitalism fara titluri de proprietate prea mari, monarhie fara servitori, ortodoxie fara domenii, pluripartitism, in care padurile si plajele nu fac titlu de proprietate. Un alt fel de socialism altfel aplicat, asa cum a fost descris el de vizionari precum Henry George in Progress and Poverty. Dar sa nu bat campii. Probabil si eu fac parte din categoria aia de corporatisti pe care Rogozanu o identifica foarte clar. Aceea care e multumita, nu spune nimic si care nu vrea decat normalitate, ca-n Europa civilizata.

Inainte de a v-o recomanda cu incredere, precizez ca nu am nici un contract de promovare nici cu C. Rogozanu nici cu editura. Am doar un contract cu practicalitatea si de aceea am pus linkurile mai jos.

Motivul pentru care Rogozanu a scris Carte de Munca il puteti citi aici:

http://www.criticatac.ro/24271/de-ce-carte-de-munc/

http://www.edituratact.ro/produs/carte-de-munca/

 

buzz

Decembrie 3, 2015

..liniştea care ne desparte, care ajută a ne-nchide lumii. O linişte care nu ne mai uneşte.. Liniştea a devenit nelinişte.

Avem nevoie de acel sunet îndulcit de rost şi întâmplare, acel zumzet care nu dă niciodată în zarvă. Un buzz al bucuriei de a fi aici, acum.

(şi n-am vrut niciodată să fiu preot)

 

acasă

Decembrie 1, 2015

Oricât de fericit aş fi, supărarea mare-i că ceva acasă n-a fost niciodată cum trebuie. Nici când era bine nu era bine. Şi nu mă poate acuza nimeni de pesimism. Moare dorul de acasă..

 

Gânduri pentru România țara mea

 

 

in Brussels

Noiembrie 28, 2015

Smile of hope

In Bruxelles today, a week after Paris

brussels today

Noiembrie 22, 2015

Am iesit si azi. E o zi rece. Ieri a incercat sa ninga. Sablon, rue haute, rue blaes, rue de capuccins, rue de l’epee, les brigittines, place de poelaert. Cateva nume care-mi plac. Alerta de gradul 4 nu a fost inca suspendata. E asa de liniste pe strazi, parca ar fi nins o zapada transparenta.

06

 

00

 

11

 

17

 

18

 

41

gânduri din Prohab

Noiembrie 21, 2015

Într-un loc în care femeia trăieşte emancipat parcă funcționează şi economia. Să fie oare stupul feminin adevăratul motor al unui stat? Să fie oare schimbarea rolurilor între bărbați si femei rețetarul prosperității? O excepție gheişucheată ar face-o Japonia. Aici mă gândesc mai mult la Polonia pentru că am destule exemple în jurul meu care, deşi sunt şi mame, au agățat de mult şorțulețele în cui.

 

Anunțuri