Răspunsul (sau o parte din el) s-ar putea afla aici

legatura-dintre-sport-si-cultura-victor-banciulescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(http://www.365mag.ro/carti/sport/sport-si-cultura.html)

Ed. Facla 1983

Ce m-a facut s-o cumpar? Titlul. Si n-am gresit de data asta. Un snapshot al societatii romanesti de la revolutie incoace. Scrisa concis, pe un ton moderat si intr-un limbaj vioi caracteristic baietilor misto, nonconformist, cu doze fine de cinism reparate la timp, cu capitole scurte si fraze la obiect, cartea se adreseaza unui public larg dar mai ales corporatistilor din generatia autorului. Costi, nascut imediat dupa cutremurul din ’77 cum spune el, matura prin socitatea romaneasca praful capitalist autohton care pare s-o sufoce. O pot citi si pensionarii ca sa ne compatimeasca desi am esuat impreuna. O pot citi si cei care aspira mai de voie mai de nevoie la viata corporatista ca sa inteleaga mai usor de ce dupa cinci ani vor s-o taie cat mai des in Thailanda. Fara a putea fi acuzat de nostalgie (orientarea sa politica e declarata), Rogozanu presara in lucrarea sa referinte marxiste, necesare relevante dupa parerea mea, si promoveaza site-ul de orientare stanga www.criticatac.ro la care colaboreaza.

Format in perioada post-comunista, Rogozanu isi da seama ca apartine unei generatii in deriva. Ceva n-a mers in comunism. Dar nu merge nici in capitalism. Cum sapi in constiinta unei intreagi clase de mijloc deja adaptata putregaiului moral romanesc? Aici bate el. Nu prea te poti pisa impotriva vantului dar cartea ofera si ceva raspunsuri.

O citesc acum cand in Europa se isca parca un vanticel rosu-negru care sper sa nu aduca ciuma. In Belgia statul scoate coltii in urma atentatatului de la cafeneaua din Paris. (shit, ar trebui sa-mi duc jurnalul in alta parte) Deh, aia mici latra tare. Auzi la ei, o CIA a Europei! Simplificand, dac-as mai permite-un comunism ar trebui sa fie unul descentralizat; un capitalism fara titluri de proprietate prea mari, monarhie fara servitori, ortodoxie fara domenii, pluripartitism, in care padurile si plajele nu fac titlu de proprietate. Un alt fel de socialism altfel aplicat, asa cum a fost descris el de vizionari precum Henry George in Progress and Poverty. Dar sa nu bat campii. Probabil si eu fac parte din categoria aia de corporatisti pe care Rogozanu o identifica foarte clar. Aceea care e multumita, nu spune nimic si care nu vrea decat normalitate, ca-n Europa civilizata.

Inainte de a v-o recomanda cu incredere, precizez ca nu am nici un contract de promovare nici cu C. Rogozanu nici cu editura. Am doar un contract cu practicalitatea si de aceea am pus linkurile mai jos.

Motivul pentru care Rogozanu a scris Carte de Munca il puteti citi aici:

http://www.criticatac.ro/24271/de-ce-carte-de-munc/

http://www.edituratact.ro/produs/carte-de-munca/

 

coperta-cartii-jurnalul-unui-fotograf-emanuel-tanjala„Socoteam fiecare deplasare importanta si o tratam intotdeauna ca pe prima experienta de fotojurnalist. N-am avut timp sa ma plictisesc sau sa ma blazez. Pe teren poti cunoaste lumi necunoscute, care iti devin familiare. Deplasarile erau hrana mea de fiecare zi, erau motivul sa nu adorm traind, si sa visez fotoreportajul vietii mele. Cu tristete trebuie sa marturisesc ca nu simt ca l-am facut inca.”

M-am intors cu nerabdare la rafturile librariei Alexandria de pe Calea Marasesti (Bacau) cu gandul la o carte pe care o descoperisem cu doua zile in urma. Era vorba despre „Jurnalul unui fotograf” a lui Emanuel Tânjală a carui coperta mi-a atras atentia in multitudinea de titluri asezate intr-o ordine pe care nu o intelegeam. Si asta pentru simplul fapt ca ma uitam doar dupa nume romanesti. Asa am aflat ca Alexandria isi aseaza marfa pe edituri insa mi-ar fi placut sa gasesc un raft cu titluri netraduse indiferent de stilul literar.

Don’t judge a book by its covers dar scurta introducere a d-lui Tanjala, unul dintre cei mai cunoscuti fotoreporteri din Romania anilor ’70, mi-a starnit si mai mult interesul. Desi un om al imaginilor, asa cum se autocaracterizeaza in cele 197 de pagini ale memoriilor sale presarate si cu fotografii alb-negru, fac o lectura interesanta nu numai pentru cei care doresc sa invete mai multe din aceasta indeletnicire dar si pentru cei dornici sa cunoaca destine menite sa inspire.

Adept al fotografiei bressoniene si pasionat de lumea satului romanesc, Emanuel Tanjala reuseste, dupa parerea mea, sa lase asa cum am inteles ca isi doreste, un tezaur pentru posteritate.

In colectia de almanahuri (Flacăra 1981) pastrate in rafturile bunicilor am gasit doua pagini din reportajele pa care dl Tanjala le-a facut in Italia si pe care indraznesc sa le reproduc si in jurnalul meu. N-as fi stiut sa fac o asemenea legatura fara ajutorul mamei, careia numele i s-a parut cunoscut.

Din almanahul Flacara 1981

reporter-la-roma-emanuel-tanjala

 

 

Emanuel Tanjala website

Art Prints