E

Martie 27, 2016

365-2016-088_easter_FUJI6549

Easter Sunday

Anunțuri

Roumain à Bruxelles

Februarie 21, 2016

biserica-romaneasca-bruxelles_FUJI5245

 

ads-at-church_FUJI5248

Duminica la biserica românească – Bruxelles

Deraiaj

Septembrie 20, 2015

Sa te indrepti catre ziua de Luni fara absolut nici o scapare. O locomotiva desprinsa de garnitura, pierduta printre macazuri uitate si semnale nedeslusite. Sa-ti simti talpile destinului insurubate intre da-ul si nu-ul traverselor. Sa existi pe tabela plecarilor si sosirilor fara dreptul la deraiere.  Sa existi cu toate semnalele de alarma consumate invoindu-te impiegatilor ce ti-au iesit in cale. Trecut si prin ultima halta, te vor saluta dirijandu-te pe o linie moarta.

Dar tu nu esti un tren.

Un om liber

(www.nosylens.com)

Zile pline dar puține

August 10, 2014

Cum nicioadata nu prea am stiut ce vreau sa fac sau ce mi-ar fi placut sa fac, am avut noroc ca imprejurarile m-au impins spre o meserie de neconceput pentru unii, prea putin imbratisata de reprezentantele sexului slab frumos, si care se cauta inca foarte bine (de meserie zic).

De fiecare data cand am cautat de munca, am gasit. Din cauza asta nici nu prea am avut ocazia sa ma bucur de perioade mai indelungate in afara campului muncii; un aspect lipsit de importanta. Faptul care conteaza este ca nu am avut niciodata rezerve suficiente incat sa-mi permita sa nu caut de munca o perioada mai lunga, patru anotimpuri sa zicem, fara sa devin dator vandut iar asta nu am vrut-o nici in ruptul capului. Un an in care as fi avut timp sa-mi reasez gandurile, si, cine stie, poate sa ma reinventez cu totul. O imposibilitate implacabila in calitate de angajat si parinti “enigmatici si cuminti” iesiti din comunism si, ramasi la mana Statului.

Doua saptamani portia de concediu? Patetic. Cu trei saptamani deja sari calul, te simti vinovat s-o ceri, iar colegii intra la banuieli dac-o obtii. S-ar bucura si ei de ea dar nu indraznesc s-o ceara, se gandesc s-o consume mai incolo cand vor trebui sa sustina niste examene la niste cursuri pentru care au facut imprumut la banca.

Doua saptamani…! In prima, bulversat de niste tampenii inevitabile in campul muncii mai ales in ultima zi inainte de concediu, nauc de cap sub efervescenta pregatirilor dinaintea plecarii, abia reusesti sa uiti ca muncesti ca sa traiesti. Nici nu te-ai trezit bine si realizezi ca esti deja in a doua saptamana, in care ai reusit sa te bucuri de cateva zile pline, ale tale, si incepi sa te intrebi daca nu cumva traiesti ca sa ma muncesti. Ce ai acumulat in timpul anului a topit in spate zile cu familia la mare. Te uiti la manutele lor ridicand castele de nisip batatorit. Apoi te uiti in larg si ramai acolo pentru mai mult timp… Ai facut ceva care sa le schimbe soarta si nu vor trebui, la randul lor, sa treaca prin acelasi rahat prin care au trecut ai tai, ai lor, si prin care treci si tu acum? Ce rost mai au?

Castele de nisip

Alergare eşuată

Februarie 16, 2014

Mai devreme am simtit rostul parcului in peisajul citadin. La 9:30 alergam pasul pe loc in fata portilor inchise aruncand o moneda imaginara daca sa continui alergarea pe trotuar in jurul lui sau s-o apuc pe strazi. Am ales pajura in speranta ca cineva le deschide inainte de-a-mi termina eu alergarea.  Cum la nici una din cele 12 porti nu exista vreo nota explicativa, am tras concluzia ca paznicilor le-a fost dulce somnul dupa un Valentin dionisiac.

In dimineata asta de Duminica, trei tipuri de oameni dadeau tarcoale portilor incuiate: turisti, cei cu cainii iesiti la plimbarea de nevoie si alergăreţii. Toti priveam incurcati portile masive din fier forjat cu varfuri tintite spre cerul albastru de data asta.

O dumincă cu accesul interzis la acest colt de paradis?

Lanturi grele infasurau strans de cate doua-trei ori gatul portilor. Lacatele atarnate pe dinafara mi-au spus ca stapanii nu-s acasa, asa ca, dupa doua ture in jurul parcului, am schimbat directia si am iutit pasul spre casa. Vantul de Februarie imi intepa hanoracul deja ud.

„Some birds are not meant to be caged.” – monolog din filmul Shawshank Redemption

Un gand pentru cei inchisi sau marginalizati dar si pentru cei care se simt inchisi.

Shawshank redemption poster(Sursa imagine: www.imdb.com)

Ati vazut filmul Shawshank Redemption? Nu e un film nou dar mi s-a parut exceptional iar coloana sonora a fost aleasa cu foarte multa inspiratie.
Derulati (numai in cazul in care l-ati vizionat deja) la pasajul in care Andy Dufresne (Tim Robins) se inchide in biroul penitenciarului si transmite prin statia de radio un pasaj din Norma (Casta Diva). In acel moment cateva sute de detinuti raspanditi prin toata institutia penitenciarului, treziti parca dintr-un somn cotidian, asculta cu rasuflarea taiata aceasta voce divina desprinsa dintr-o lume straina pentru multi dintre ei.
In cazul in care vi se permite, va invit si pe voi sa vedeti filmul si sa ascultati aceasta muzica.  Imaginea de mai sus reprezinta momentul evadarii. Privind-o si ascultand muzica e posibil sa nu mai aveti nevoie de film.

Din motive deja mentionate in Explicatie comentariile pe blog nu au fost activate dar acum fac o exceptie pentru ca as vrea sa aud gandul vostru, al celor care sunteti in afara de rand.

Filmul il puteti gasi aici (sper ca nu va dau idei!) iar mai jos am selectat cinci soprane, toate cantand aceeasi arie, Casta Diva. Faceti o comparatie si gasiti vocea care va alina soarta.

Casta Diva

Maria Callas

Angela Gheorghiu

Joane Sutherland

Montserrat Caballe

Renée Fleming

La inchisoare, in penitenciar, la munca silnica, la casa de corectie, oriunde v-ati afla sper sa va fi luminat cateva minute existenta.

Update 9.11.2014: http://www.mansfieldtourism.com/what-to-do/the-shawshank-trail

 

Toamna arhaica (Constatare II)

Octombrie 13, 2013

Exista oameni a caror amintire ma face sa-mi para rau ca am avut ocazia sa-i cunosc. Forta obtuzitatii lor ma schingiuia si totusi persistam in ai vedea. Ma bucur sa-i fi uitat.

Ploua moderat, ca toamna. Umbrelele isi pierd concavitatea. O scruta privire afara provoaca prima impresie: predomina gri… galben. Rosul a fost tinut pentru sarbatori sau pentru carourile camasilor.
Pavelele isi rod marginile alunecand una-ntr-alta; aspira catre nisipul peste care au fost asezate. Pe desktop icoanele plutesc stoluri spre alta icoana, la cos. La buza hornului firisoare timide rasucesc pasi grabiti, rasfranti. Oistea tintuieste incurcata spre crang. Izul toamnei imparte lumea.

14:37 Daca n-ar fi asa n-as mai scrie nimic.

(Constatare I)

 

 

Săptămâna Paştelui Catolic…

Pe la orele amiezii, în josul unei străzi din Madou, un burghiu pneumatic zbârnâia în carnea unei clădiri. Cineva ambiţios dădea ultima gaură pe azi.

În urmă cu trei ani, românii din Bruxelles sărbătoreau Sfintele Paşte cum se cuvine. Adică cu mici, vinuri şi sarmale. Paştele Ortodox a căzut în aceeaşi perioadă cu cel Catolic iar asta a constituit o bună ocazie pentru promovarea folclorului românesc printre străini. Iată câteva instantanee surprinse între două porţii de mici la spectacolul organizat cu sprijinul centrului de cultură belgo-română în Piaţa Saint Catherine. A fost o Duminică rece de aprilie dar atmosfera caldă, românească, parcă se mai simte.

Piata Saint Catherine Bruxelles

P1040196

Spectacol de Paste.  Bruxelles 2010

Dansatoare romanca de muzica populara

Dansator de hora

Cantareata de muzica populara romaneasca

Solista romanca de muzica populara

Dansator

Dansatori de muzica populara romaneasca

Hora romaneasca

Dansatoare romanca de muzica populara

Dansulul calusarilor

Solisti de muzica populara romaneasca la Bruxelles. Aprilie 2010

Solisti de muzica populara romaneasca. Bruxelles 2010

Hora printre spectatori. Bruxelles 2010

Tinerii au incins o mica hora in jurul celor doua cutii de bere

Straini incitati de alcool si hora romaneasca

Artist roman la tambal. Bruxelles 2010

George Nicolescu la Bruxelles 2010

Geoarge Nicolescu cu unul din membrii fundatiei ARTHIS. Bruxelles 2010

Solista din Republica Moldova

Saxofonist din Republica Modova

P1040350

P1040343

Spectatori romani

Public romanesc. Bruxelles 2010

Necunoscuta

Tanar beat in Piata Saint Catherine. Bruxelles 2010

Oala cu sarmale in Piata St Catherine.

P1040337

P1040307

Barbati romani la Bruxelles

Femei romance la Bruxelles

Femeie romanca la Bruxelles

P1040260

Fum de gratar la Bruxelles

Fetita pe umerii tatalui

Pui de emigrant roman

Centrul ARTHIS Bruxelles in 2010

Paşii prin zăpadă

Ianuarie 20, 2013

Pe bună dreptate, iarna inspiră! Dezgheaţă spiritul. Aşa că, voi scrie şi eu din colţul meu de stradă două rânduri. Poate trei.

Iarna pe strada mea

Iarna pe strada mea

Pisica, mult mai meditivă în ultimul timp, a sesizat căldura radiatorului vechi, din fontă, de sub geam şi s-a aşezat la pervaz să privească zăpada care se aşterne, se aşterne, se aşterne şi nu se mai opreşte. Vecinii, fie mai harnici, fie mai grijulii, fie împinşi de la spate, au ieşit la curăţat trotuarul. Le (eu şi pisica) studiam activitatea.

După cinci minute, trotuarul de vis-a-vis devenise negru. Contrastul aproape că stârnea repulsie. Al meu era alb cu urme de paşi răzleţi: 35, 37, 28, 42, 43 (da, ar putea servi ca numere la loterie, nu numai numere la pantofi) şi două urme ale vreounei sănii sau valize pe rotile.

Poate ar trebui să ieşi si tu la deszăpezit! m-a mustrat uşor conştiinţa. Nu există mână de bărbat în casa asta!? M-am gândit puţin la bătrânul care, într-o zi de iarnă, va ieşi pe trotuarele înzăpezite pentru o sticlă de lapte… Nu! am preferat să răspund, neinteresându-mă stropul de pe manşeta ego-ului, sfidând singurătatea bătrâneţilor. Prefer trotuarul alb! Astfel, lumea nu-şi va mai toci tocurile şi nu-şi va mai sufla nasul pe trotuarul din faţa geamului meu, preferând trotuarul curat, trotuarul safe. M-am înşelat! Alte cinci minute şi am observat că lumea preferă paşii prin zăpadă. Mă bucur că nu am ieşit.

plimbare sterilă

Noiembrie 11, 2012

Aer rece de duminică.
Frunzele stau scofâlcite pe alei,
Oameni năuci ies din clădirile mute.
Trag uşa după ei şi urcă strada
Să-şi târâie pantofii de plumb prin praful nisipit al parcului.
Aleile, la număr cât spiţele la bicicletă,
Îi poartă roată în acelaşi loc, dar nu le pasă.
Vrăjiţi de-orgia toamnei
Puţin le intră, nimic nu le mai iasă.
Duminica e prea apăsătoare şi prevesteşte… Luni!
Plimbarea să le fie mai dreaptă, mai aleasă.
Goi, precum copacii… desfrunziţi,
Se-ntorc în blocurile lor ca rătăciţi.