Între anotimpuri

Martie 14, 2014

Gradina mea intre anotimpuri

Buze arse de dor…

Am încercat un sărut

Și, ne-a plăcut.

Gânduri – tulpini răsucite

Spre cer asmuțite

Pe ziduri urcate,

Suspine uitate.

 

Anunțuri

Toamna arhaica (Constatare II)

Octombrie 13, 2013

Exista oameni a caror amintire ma face sa-mi para rau ca am avut ocazia sa-i cunosc. Forta obtuzitatii lor ma schingiuia si totusi persistam in ai vedea. Ma bucur sa-i fi uitat.

Ploua moderat, ca toamna. Umbrelele isi pierd concavitatea. O scruta privire afara provoaca prima impresie: predomina gri… galben. Rosul a fost tinut pentru sarbatori sau pentru carourile camasilor.
Pavelele isi rod marginile alunecand una-ntr-alta; aspira catre nisipul peste care au fost asezate. Pe desktop icoanele plutesc stoluri spre alta icoana, la cos. La buza hornului firisoare timide rasucesc pasi grabiti, rasfranti. Oistea tintuieste incurcata spre crang. Izul toamnei imparte lumea.

14:37 Daca n-ar fi asa n-as mai scrie nimic.

(Constatare I)

 

 

Adio frizerie!

Iulie 11, 2013

Nu m-am mai tuns la frizerie de mai bine de zece ani. (Ati banuit probabil.) Ma tund singur cu masina. Cu numerele doi si trei nu-ti trebuie talent ci doar putina coordonare. Inceputul a fost mai greu; privitul cefei in oglinda dubla imi sabota coordonarea. Dupa cateva sedinte masina se plimba prin par nestingherita. Trecute prin prisma optica a celor doua onglinzi, ochiul, ceafa si masina se intalnesc acum cu precizie.

La 30 am acceptat cu ingrijorare rarirea parului. Dupa cateva tentative patetice de prevenire am acceptat cu stoicism realitatea si am cumparat o masina de tuns. Incurajat si de moda de atunci, am a optat si eu pentru freza deținut. Pentru multi masina de tuns era un moft, pentru mine o necesitate. Mi se parea ca neavand nici un fir de par in cap, constituia cea mai buna metoda de a-mi ascunde chelia ce se contura. In scurt timp m-am pricopsit cu practicalitatea tunsorii zero. Adio frizerie!

Renuntand la frizerie, am pierdut totusi ceva. Am pierdut asteptarea linistita din salon ciopartita de sunetul incisiv al foarfecelor. Lame reci al caror plimbare de la o ureche la alta iti transmit fiori de placere – o placere vecina cu senzualitatea – in toropeala amiezilor de vara. Acele atingeri metalice intrerupte si ele de contactul strict involuntar a degetelor calde ale frizeritei ca o reamintire linistitoare ca esti totusi pe mana unui om. Acest dans de rece si cald in jurul capului ma determina sa asez frizeria undeva pe drumul spre salonul de masaj.  Un loc de vizitat cand cauti pace si confort sau… cand te deranjeaza parul.

Mi s-a facut asa deodata  dor de frizerie si asta-i tot ce mi-am putut aminti.

Fără bunuri

Februarie 27, 2013

Sărac, şi indignat pe deasupra. Născut într-un arbore de esenţă moale, perpetuez status-quo-ul. Fac în continuare ce-am învăţat că trebuie făcut. Nu e bine. Ştiu şi nu fac nimic. Gândul că nu stiu ce trebuie făcut mă satisface. Nu scormonesc. Merg aşa. Plămădit cum sânt, prefer complacerea. Îmi este aproape imposibil să stau de-a curmezişul. Am tot ce-mi trebuie, chiar prea mult, atât cât trăiesc. Urmaşii mei să facă la fel! Să servească în continuare cu ora pentru că eu n-am clădit nimic pentru ei. Nu am jurat loialitate bunicilor şi părinţilor sau pentru ce-a fost al nostru. Am jurat în schimb loialitate eOnului, Romtelecom’ului, Nokiei, Orangeului, Marlboroului… Ele îmi sânt acum înaintaşii. Si urmaşii. Se poate face ceva pentru a slăbi condamnarea propusă la naştere? Bunicii au crezut într-o idee. N-au crezut în proprietate. Au predat-o şi au preferat să aibă statul grijă de ei. La umbra grămezii se trăieşte uşor. Nu-i condamn pentru ca nu e cazul lor, doar constat. E rândul meu să întorc situaţia. Eu nu cred decât în ce am. În mâini şi-n cap. Luaţi-le şi nu veţi mai fi serviţi!

toamnei

Noiembrie 29, 2012

Toamnă,

Anul ăsta am reuşit să te întâlnesc când erai frumoasă şi sobră,

Ca o fetiţă preocupată de păpuşile ei.

Vânturi, ploi…

Toamnă, femeio!  Nu ţi-am mai aşteptat desfrâul.

Cunosc aventurile tale cu Timpul şi-ţi ştiu regretele

Aşa că, am ales să te păstrez sensibilă şi delicată.

Înainte de a te înghiţi pământul

Am oprit ceva din tine, aşa… ca să ştiu c-ai existat.

Toamnă, babă beţivă, la revedere!

PS:

Toamna în casă - Frunze pe pervaz

Constatare I

Octombrie 5, 2012

Norii au început să se plimbe din nou, nestingheriți, dictând la întâmplare tonurile luminii. În gama culorilor griul oscileaza între vinețiu şi arămiu provocând materialul clădirilor la o dispută cromatică.

O pojghiță fină de apă aşezată peste orice, grăbeşte alunecarea timpului.

Zgomot de picături căzute la întâmplare deformează simetria secundelor.

Pori uscați, orificii însetate, rădăcini indiferente primesc docil umezeală.

Oameni cârciți de rafale, ca nişte virgule răsturnate, încep să meargă oblic, fără rost.

E toamnă.

(Constatare II – Toamna arhaica)

 

 

Anunțuri