Deraiaj

septembrie 20, 2015

Sa te indrepti catre ziua de Luni fara absolut nici o scapare. O locomotiva desprinsa de garnitura, pierduta printre macazuri uitate si semnale nedeslusite. Sa-ti simti talpile destinului insurubate intre da-ul si nu-ul traverselor. Sa existi pe tabela plecarilor si sosirilor fara dreptul la deraiere.  Sa existi cu toate semnalele de alarma consumate invoindu-te impiegatilor ce ti-au iesit in cale. Trecut si prin ultima halta, te vor saluta dirijandu-te pe o linie moarta.

Dar tu nu esti un tren.

Un om liber

(www.nosylens.com)

Reclame

„Căldură mare”

octombrie 15, 2014

barbat-la-balcon-bacau-DSCF5558
 
dulau-in-cutie-bacau-DSCF5564

?

iulie 18, 2014

I-așa frumos afară și nu stiu de ce îmi face impresia că azi au venit la muncă doar premianții, olimpicii și eu, care trebuia să fiu la ștrand cu ăilalți.

..

Viața are grijă să te simiți pedepsit când te scremi prea mult.

Planul era ca şi făcut. Aproximaţia cu care mama avea a servi prânzul, răsfoirea la întamplare unei ediţiei îngălbenite a almanahului Săptămâna scoasă din rafturile părinţilor, moţăiala de amiază pe fotoliul adânc al bunicului de pe care-şi urmărea cu regularitate programele TVR conturau zilele Paştelor cu o precizie destul de iritantă. Neurastenie binevenită..

Soarele se ridica glorios pe infinitatea imaculată a ceriului de Voroneţ ca şi cum ctitorii zilei vărsară găleata de albastru pe toată întinderea Moldovei până la Bacău, aşa că rosturile se schimbară într-o clipă. Privind culmile Măgurei pe geamul apartamentului, m-a năpădit iar dorul de ducă.

Am crezut că trebuie să inventez o goangă destul de mare ca să-i mobilizez şi pe cei mai in vârstă, asta ca să zburăm împreună pe dealurile Bacăului. Măgura, cea mai înaltă terasă a Bistriţei, se contura ca o coamă jurasică în bătaia soarelui. Şi ne invita, numai bună de călărit.

Ruşii au atacat Ukraina aveam să comunic telefonic unui suflet de ofiţer la pensie. Am vrut să-i testez reacţia, instinctul. Fugim sau nu fugim în munţi? N-a fost nevoie, pe-aşa o zi, până şi la Austerlitz soldaţii şi-ar fi abandonat misiunea pentr-o plajă şi-un grătar.

Mobilizarea a fost destul de lentă dar deznodămantul a fost strălucitor. Şoseaua şerpuia printre dealurile împădurite ale Măgurei. La borna kilomtrică 19 am tras pe dreapta într-o parcare improvizată în care iarba nu se tocise încă, un punct strategic de unde puteam observa umbrele norilor pe coamele din zare. În depărtare vedeam o stână sau un adăpost de oi iar mai la vale, vaci păşteau liniştite. O cărare îngustă cobora lin din parcare spre împărăţia verde şi necunoscută a pasului Oituz. Abia în parcare ne-am dat seama că şoseaua devenise mai zgomotoasă. Am apucat-o în jos pe cărare şi numai după vreo 30 de paşi buni zgomotul şoselei a fost înghiţit de liniştea veşnică a pădurii. O intuiţie primară mi-a şoptit: capitalismul intră pe şosea. Cărarea nu cunoaşte timpul. 

Carare pe magura Bacaului

Ramuri cu flori de ciresh

Albastrele

Gargarita

Pasul Oituz

In Septembrie 13 uitasem ca nu mai sunt de mult superstitios. Azi, Vineri 13 Decembrie, astept un semn..

Friday evening – a walk in town (upd.  Sat 14 Dec):

Passage to townPassage to town

Christmas feverChristmas fever

Women in the waiting area of  University HospitalWomen in the waiting area of  Saint Jean Children Clinique

Central Station Brussels on Friday eveningBrussels Central Station on Friday evening

Friday night trafficFriday night traffic

Friday lateFriday, late

Incurajari de vreme rece

noiembrie 27, 2013

„It’s hard, hard not to sit on your hands

And bury your head in the sand

Hard not to make other plans

And claim that you’ve done all you can

all along

But life must go on.
 

It’s hard, hard to stand up for what’s right

And bring home the bacon each night

Hard not to break down and cry

When every idea that you’ve tried has been wrong

But you must carry on.
 

It’s hard but you know it’s worth the fight

‘cause you know you’ve got the truth on your side

When the accusations fly, hold tight

Don’t be afraid of what they’ll say

Who cares what cowards think anyway?

They will understand one day, one day..
 

It’s hard, hard when you’re here all alone

And everyone one else has gone home

Harder to know right from wrong

When all objectivity’s gone

And it’s gone

But you still carry on

‘cause you, you are the only one left

And you’ve got to clean up this mess

You know you’ll end up like the rest

Bitter and twisted, unless

You stay strong and you carry on
 

It’s hard but you know it’s worth the fight

‘cause you know you’ve got the truth on your side

When the accusations fly, hold tight and

Don’t be afraid of what they’ll say

Who cares what cowards think anyway?

They will understand one day, one day..”

Yann Tiersen – Les jours tristes

 
 

Vineri 13

septembrie 13, 2013

Ziua în care am uitat că am renunțat demult la superstiții.

Vineri 13 (Decembrie)

 
 

Cinci zile

iulie 29, 2013

Saptamana mi se parea prea lunga. Cinci zile astfel aranjate incat sa nu-mi mai ramana timp pentru mimic mai serios. Dimineata cand sucurile creatiei ar fi curs nestingherite, semnez condica.
Pana si taranului ii ramaneau cateva luni libere pe ani, ale lui, in care sa-si bea vinul resemnat cu ce i-o lasat toamna. Revin la lucru derutat de cele 48 de ore libere scrutand vise nascute inoportun tocmai cand trebuie s-o iau de la capat. Marti prestez servicii evaluate la 8 unitati de timp. Miercuri sant prea prins in problemele altora pentru a ma ocupa de ale mele. Joi, zi de targ la unii, nu vand mimic. Vineri, ajuns la buza prapastiei, aceleasi unintati de timp – opt. Cum ies din acest tipar, pentru ca cine si de ce l-a introdus nu cred ca mai are rost sa mai intreb. E clar ca cineva are nevoie de abilitatile mele si i s-a permis sa ma foloseasca in mod sistematic. Continui asa?

Dor de ducă

februarie 25, 2013

Drumul prăfuit m-a adus la o cotitură unde bate râul. Râpa acoperită cu răchită şi flori mici galbene stă umbrită de arinii împrăştiaţi pe celălalt mal. Până aici apa şi drumul au şerpuit împreună.

Praful drumului nisipit de arşiţi fuge-ncoace şi-n colo iscat de vântul fierbinte. În depărtare, firul neputincios al râului mai coteşte o dată spre dreapta, către pădure.peisaj-desen-sepia-old-style

Drumul continuă drept înainte prelungind voinţa omului spre orizontul încins al amiezii. Plopii drepţi au luat locul arinilor. Soarele, incitat parcă de perversitatea jocului ce şi-l permite, e când la râpă, când liber în mijlocul vreunui luminiş, când ascuns printre trunchiurile copacilor.

Iz de iarbă cosită la roua dimineţii.
Pietrele râului ies acum din praf ca nişte capuri de oase julite. Nimeni în faţă, nimeni în spate. Doar greieri, lăcuste şi clipocitul înfundat al apei jos la râpă. Aerul tremură încins în depărtarea albastră. Nici o casă, nici o mişcare. Numai tendinţa timpului de a sabota peisajul.

Eminescu

ianuarie 15, 2013

Am deschis două ziare online, unul local și unul național, și nu mă așteptam (clar, sunt naiv!) să nu găsesc Eminescu peste tot. N-am găsit! Totuși el există, mai viu ca niciodată! Iată trei exemple minunate:

http://madalinagramatoma.wordpress.com/2013/01/15/rug/

http://www.contrasens.com/2013/01/15/iar-vor-schelalai-toate-javrele-numele-lui-eminescu.html

http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/01/14/eminescu-luceafarul-poeziei-romanesti-poet-national

La Mulți Ani, Eminescu!