ieri, azi, Belgia

Februarie 25, 2016

Ieri. Dimineață, în scurta plimbare către servici am intrat pe una din străduțele L-urilor mele zilnice. Străduța era blocată de o maşină care-şi proptise brațele pneumatice de la un trotuar la celălalt iar acum ridica o platforma catre geamul de la etajul al doilea al unei clădiri. Când am ajuns în dreptul ei, platforma cobora deja încărcată cu ceva mobilă. Doi în salopetă cu capul lăsat pe spate urmăreau atenți miscarea platformei.  Unul din ei ridică degetul de pe buton şi platforma se opri brusc, mobila rămânând aşa cum fusese aşezată. Unii mută pe alții, mi-am zis. Nimic mai mult.

Puțin mai sus, maşinile care luaseră deja plasă intrând pe străduța blocată începeau una cate una să dea cu spatele. Ce bine-i să mergi la servici!

La colțul străzii am făcut stânga pe ultima latură scurtă a L – urilor mele zilnice. (Am fost cal!)  Ce mult ar fi contat un semn, un simplu semn la acel colț de stradă… Nu mai există timp pentru păsare.

O maşină tocmai se apropia şi semnaliza intenția de a intra pe strada blocată.

Ca unul prins de multe ori în nepăsarea altora, încep să-i fac semne să nu intre acolo. Mai întâi un Nu cu degetul arătător, apoi încrucişez antebrațele cu palemele deschise, parcă aş fi arbitrat un meci ceva şi apoi arăt către strada cu pricina. Şoferița, o femeie la vreo 35, opri în dreptul meu. Prin culoarea verzuie a geamului îi văd sprâncele ridicate; gesticula. Mă întreba cu degetul împungând aerul din maşină dacă eu am închis strada.

 

*

Azi. Pe la amiază am coborât să iau puțin aer. Dispoziția mai prietenoasă a norilor lăsa pe cer loc de bună ziua.

La uşile clădirii paza se roteşte des. În timp ce verifica ID-urile, o figură nouă întâmpina un grup de funcționari care se pregătea să intre cu un discret: Parasites! Nu stiu dacă şi rânjea curtenitor. Fața lui era deja în afara câmpului meu vizual şi oricum la jumătate de metru deasupra. Pentru că ieşeam cred că am trecut neobservat dar apelativul mi-a căzut destul de clar pe timpan. Cu haina mea de fâş m-am strecurat ca un capăt de ață în stradă – Cu ce-ar fi un agent de pază mai puțin parazit?

Anunțuri

Spune ce gândești, contează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: