Unui prieten

Te intrebai cum e mai bine, sa fi solicitata peste masura pentru un salariu de 1400 sau sa stai acasa.

Dimineata, dupa ce m-am trezit la 5 sa-l urmaresc pe Lucian Bute in meciul sau de debut catre titlul mondial, mi-a venit un raspuns. Deci sa nu te mire daca o sa-ti raspund ca un boxer, cu o tirada de replici scurte care sper sa fie nu numai bine primite dar si de bun augur. Daca nu vrei nu trebuie sa asemui viata cu un meci de box dar azi si fetele fac box.

Traim vremuri schimbatoare. Cu fiecare inceput ni se cere sa facem dovada a ceea ce suntem.
Asta nu-i neapart un lucru rau daca viata nu ar imita o competitie sportiva ale carei reguli se schimba chiar in timpul jocului. Nu stiu cat e de fair play dar nu cred ca vrei sa-ti dedici timpul cautand raspuns la asta. (Sau poate s-ar merita) Parerea mea e sa intri in joc, „ofera-te”, fa un efort o perioada apoi cere-le si tu lor. Castigi timp. Important e sa nu te ingropi intr-un loc. In paralel cauta ceva mai bun.

Theatrestock Bacau

In Bacau, in perioada 1-16 august se desfasoara festivalul teatrului, Theatrestock. Pardon, Theaterstock. Frate, şaişpe zile de teatru!? Nu mai are nimeni simtul masurii?  Probabil chiar e nevoie de 16 zile.

Programul pe zile: http://zdbc.ro/festivalul-theaterstock-bacau-programul-si-harta-locurilor-in-care-se-tin-spectacolele/

 

Nu uitati cum arata luna august la pasapoarte si carti de identitate in Bacau!

A devenit o regula ca in luna august sediul Politiei Bacau – sectia Eliberare Acte de Identitate sa fie luata cu asalt de strainerii carora le expira actul. Ei stiu deja ce-i asteapta: temperaturi ridicate, cozi intermineidentificabile, coate, copii scanciti, o usa dubla deschisa tot timpul doar pe jumatate unde vrand nevrand schimbi transpiratie, usi care se deschid misterios si pe care intra sau ies indivizi pe care nu i-ai vazut pana la acea ora si ale caror fete comunica o oarecare usurare (nu, nu ies de la toaleta) pe care tu nu crezi ca o vei trai vreodata cand deschizi palma transpirata si desfaci bonul de ordine mototolit pe care scrie: 187. Si, ca pentru a scapa de un vis urat in care ti s-a taiat aerul, incepi sa mergi fara directie prin sala de asteptare serpuind printre alte sute de indivizi cu actul expirat cautandu-ti un colt in care poti sa-ti tragi sufletul. Speri sa intalnesti o adiere de vant cine stie cum intrata in acceleratorul de particole al Politiei care sa-ti mai linisteasca gandurile. Si tensiunea. Studiezi pe cei din jurul tau si te intrebi cum de-ai cazut in aceeasi oala, carui concurs de imprejurari ii datorezi ghinionul.

Azi nu mai sunt bonuri de orinde. Ti se spune de catre ofiterul de serviciu ca trebuie sa ajungi cat mai de dimineata pentru ca se fac liste cu cei care asteapta afara si daca vrei sa fi servit tot azi trebuie sa te afli printre primii 200 la coada. Azi la ora 8 bonurile erau terminate iar listele care circulau libere prin curtea politiei printre alte sute de nenfericiti erau de fapt pentru maine. M-am trecut si eu al 51-lea. Nu-i rau mi-am zis, numai cei care se vor aseza la rand la 3 dimineata sa nu se simta lezati si sa-si faca alta list.

Imbucurator este ca nu se ia nimeni la bataie iar multimea cauta un sistem de lucru cat de cat echitabil. Cei de la tejghea te asigura, dezvinovatindu-se in acelasi timp, ca ei primesc cu mult mai multe dosare decat pot face fata intr-o singura zi. Deci de la un anumit numar de ordine in sus deja ti se face o favoare. Nu cer favoruri mai ales atat de transpirate. Cu speranta ca va fi si mai bine pentru cei multi, renunt la cartea de identitate si la cele legate de ea si plec la plaja.

 

 

Eliberare Carti de Identitate si Pasapoarte, Bacau

O dimineață fără griji

SC „Ultima Şansă” SRL

O firmă care şi-a dat o singură şansă, ultima. The Law of Scarcity prost înțeleasă.

Pe malurile Bistriței, Bacău

Cum spuneam, mă aflu într-un oraş în care pare să aibă loc o contopire fatidică a simțurilor.  Încă traversăm primele etape ale capitalismului. Multe eşecuri ar fi putut fi evitate dacă ratiunea ar fi precedat acțiunea şi dacă rațiunea, uneori atât de fragedă pe aceste plaiuri, nu ar fi prea usor întunecată de nevoi urgente sau.. lăcomie. Mă uit la poza pe care am făcut-o ieri, tot pe malurile Bistriței, o periferie neumblată a Bacăului, şi citesc un singur lucru: PRIPĂ.

Simbioză curioasă

Mă aflu într-un oraş în care materia pare revoltată… în felul ei. Locuitorii acestui oraş sunt şi ei revoltați. Există aici o simbioză de neînțeles, o simbioză curioasă între indignare şi delăsare. Pare să aibă loc o contopire fatidică a simțurilor aşa cum acest copac care trăieşte pe malul Bistriței şi-a asimilat o „ramură” de fier.