Ca fost practicant si purtator al centrurii negre cu un dan in Karate Shotokan m-am gasit zilele astea gandindu-ma mai pe-ndelete la acei ani frumosi de munca, rabdare si.. incapatanare. Anii ’80.

Parerile sunt strict personale si le redau mai jos cu speranta ca insiruirea ideilor si a cuvintelor nu va atinge vreun nerv. Chiar daca o face nu aceasta a fost intentia si-mi cer scuzele de rigoare.

In anii ‘80 artele martiale intrau incet-incet pe piata romaneasca si chiar se bucurau de un sprijin destul de viu in centrele universitare. In Bacau, oras intinerit industrial, Karateul avea la acea vreme un caracter clandestin fiind considerat de autoritati o activitate nesanatoasa spiritului ideologic rigid de atunci. Tocmai aceasta disidenta trezea incapatanarea rebelului de a continua pe directia aleasa de buna voie – singura lui erezie. Astfel, mai in gluma, mai in serios nu de putine ori auzeai vorba „Karateul? Mai mult decat un sport, un mod de viata”.
Intr-adevar, cu putine alternative prin preajma, dramul de libertate imaginara castigat prin practicarea cu regligiozitate a acestui sport oferea individului o dubla satisfactie, cea a exclusivitatii prin aderenta la grup restrans, elitist, si dobandirea cunostintelor de auto-aparare considerate necesare(?). Alternativa ar fi fost de a-l gasi pe Dumnezeu, sau calea interioara, prin yoga dar surghiunul yoginului era poate mai aprig daca e sa ne gandim la Bivolaru.
Ajutat si de filmele cu arte martiale care umpleau videotecile, Karateul castiga tot mai multi adepti. Doua din trei filme in „vidourile” organizate clandestin erau cu Karate. O disciplina frumoasa, cu istorie indelungata, care forma oameni puternici devotati unei ierarhii bine conturate ar fi trebuit sa convina modelului ideologic comunist din Romania. Revenind asupra ideii de oameni puternici ma refer la oameni cu o dorinta puternica de a-si continua practica si la varste mai inaintate cand in multe discipline sportive oficiale viata competitionala incarcata ducea spre un abandon final garantat, acesta insemnand de multe ori resemarea sportivului intr-o pozitie de antrenor. Totodata, lepadat de ambitiile personale sportivul incepea sa devina un maestru pentru generatiile viitoare.
Intrebarea ramane valabila, Mai poate fi Karateul un mod de viata? E destul de usor sa ne descotorosim de aceasta posibilitate cand ziua de azi ofera atata galagie si tentatie. Tocmai din acest motiv Karateul ar trebui sa redevina un mod de viata; mai ales ca se bucura de acceptul cadrului sociopolitic actual. Ca el nu mai reprezinta fructul interzis nu ar trebui sa ne descurajeze. Scrutand putin natura acestui fruct, idea de libertate primeaza. Plasarea acestuia pe soclul dorintelor individuale ii da castig de cauza. Mai concret, de ce nu prea mai are cautare forma traditionala a artelor martiale? Ar fi usor sa dam vina pe formele de arta martiale promovate in ultimele decenii cum ar fi BJJ, K1 si MMA, produsele unei lumi intr-o continua manifestare a naturii umane la toate nivele ei. Nu ne poate scapa imaginea democratica a unei lumi egalitariste sugerata de shortul supraelastic purtat in MMA versus lumea traditionala imbracata in uniforma.
Idea centrala a Shotokanului frizeaza absolutul in materie de instrument martial. A fi suficienta aplicarea unei singuri tehnici decisive la momentul oportun pentru asigura o victorie totala pare a evada sfera realitatii. Dar oare nu prin astfel de tehnici singulare sunt castigate si cele mai spectaculoase reprize de box, judo sau mma?
Dar am pomenit cuvantul „arta”. Fiind o arta, fiecare individ trebuie lasat sa se exprime liber as cum ii permite structura lui morfofiziologica. El nu o poate face prin kata ci numai prin kumite (lupta libera cu adversar). Dar si aici, interventia compulsiva a arbitrului fragmenteaza un episod care altfel ar putea imbraca forma unei confruntari mai reale (sau, bineinteles, fara echipamentul de protectie a unui veritabil macel). Aceste intreruperi inoportune, oricum putin intelese de spectatori dar impuse de regulament, forteaza pe cel in devensiva intr-o submisie mentala a unui atac nici vazut si nici simtit. Ea, intreruperea, priveaza pe acesta de sansa de a retalia in urma unui atac poate de multe ori nesimnificativ pentru capacitatea si rezistenta acestuia.
In Karateul traditional, asa cum poate s-a dedus din cele spuse anterior, exista problema atacului non-contact. Problema controlului. Ceva lipseste! Aplicarea ani la rand a tehnicilor cu retinerea ceruta creeaza o necunoscuta in mintea practicantului el nestiind care este capacitatea lui de a face fata unei situatii reale, de a primi si de a contraataca. Aceasta necunoscuta poate fi datatoare de speranta dar in acelasi timp a determinat evolutia artelor martiale la forma la care au ajuns ele astazi.
Speculativ as putea pune si intrebarea, cat de traditional e Karateul traditional modern asa cum l-am primit noi? Pare sa fi pierdut ceva pe drum… el ramanand totusi o disciplina de inceput sau un punct de intoarcere pentru cei care-l considera un mod de viata in care ierarhia, disciplina si respectul joaca un rol important.

Un SHODAN

Reclame

Lene

aprilie 1, 2018

Încercam sa-mi amintesc in care din editiile Humanitas citeam parerea lui Cioran despre poloneze. As putea afla intinzand simplu mana deasupra capului. Daca ar exista un motor de cautare analog.. un fel de moara de rontait cuvinte la care sa te poti duce cu sacul. Dar ce sa ma puna in miscare? Doar curatenia in sertarul cu ciorap, spalatul pantalonilor.. sau că poimaine-i Marți.

Mi-e cam foame. Mancarea e facuta doar ar trebui incalzita. Bucataria pare o fată morgană pâlpâind la flacara aragazului. Mi-ar trebui o voce sa ma îmbie continuu la masa iar eu sa ma las chemat. Bate clopotul in Saint Josse. To whom? Weekend Fericit! Din lene si tot umpli o pagină.

Stinge lumina!

martie 18, 2018

Exercitiu de solidaritate romaneasca :: Stinge lumina!

Citeste si da mai departe!

A little impure for a Sunday but entertaining and educational. Do you get any better?

Corelatie

martie 4, 2018

Aseara a nins peste strazi, peste masini. Pervazuri albe.
E altfel. Soferii conduc mult pre incet de cum sunt obisnuiti.
Nu se mai aude nici un claxon… Precum nu mai e nevoie
nici de semnele de circulatie.
Se traieste un fel de groaza intestinala intre pedala de
acceleratie si viteza de urnire a masei. Corelatia care
determina nivelul fericirii. Raspunsul pare insirat pe aceeasi
axa a timpului – dorinta-actiune-rezultat.

S 3 Mar ’18, Bxl

Scrum

februarie 19, 2018

Remind me Ayn, what is SCRUM?

Learning at a pointed gun.

*

Hamuri noi la boi batrani

*

Managerul ca managerul… dar c o l e e g i i . .

Elevul Gigel nu este fruntaş dar el simte ceva.

Se constată o ofervescență cronică în viața României. Atenția nu străpunge zările spre viziuni sănătoase pentru destinul românesc. În schimb ea este ghidată tot timpul la o mână distanță, acolo de unde vine pumnul. De mai bine de un sfert de secol elita se lupta cu fantome fără nici un plan de împlinire al țării. Legi avem slavă domnului dar unde este acel plan de Ţară? Cine ar trebui să aibă timpul şi dispoziția necesare, ca să nu vorbesc de conştiință, să-l aştearnă pe hârtie măcar? Acest plan nu numai că nu există dar nici nu poate exista oficial. El trebuie să curgă prin vinele românilor şi să producă acea mutație sufletească mult-aşteptată. Asta dacă mai vor un plai al lor. Degeaba citim Poetul dacă nu gândim ca el.
Se vorbeşte mult despre statul paralel. Înseamnă că există. Dar mai mult încurcă – sabotează statul de drept. Foarte bine. Face ceva. Între timp ar trebui să tragă spuza pe turta României. Dacă există un stat paralel, de ce n-ar exista şi un popor paralel? Pe lângă faptul că a redevenit „terenul viran al Europei”, în gândirea lui Gigel, România e un fel de coroniță fără elevi fruntaşi, dar silitori, în care fiecare îşi bagă capul cum vrea.

 

Alte surse pentru Planul de Ţară:

http://www.presidency.ro/ro/angajamente/proiectul-de-tara-al-presedintelui-klaus-iohannis

http://www.contributors.ro/administratie/cele-40-de-vulnerabilitati-ale-romaniei/

http://funeriu.blogspot.ro/2018/02/apel-catre-elite.html

Fasole

decembrie 6, 2017

Lucrez pe cont propriu dar in ultima perioada ma tot gandesc la un proiect de colaborare. Nu am experienta dar vreau sa vad cum e. As incepe cu ceva mai usor si m-am gandit sa scriem o poezie impreuna. Eu incep si voi completati la puncte puncte:

Fasolică bob umflat

Eu pe pulă ți l-am luat

Şi cu … deputat

Drept n’gură-i l-am săltat

 

La fund

noiembrie 21, 2017

Un prieten cu care mă întâlnesc destul de rar ce-i drept, mă abordează de fiecare dată cu aceeaşi acuzație rânjită Da ce faci, te-ai dat la fund?

Acuma, ce să-i răspund? Ca să te las pe tine să pluteşti sau Da, am găsit o cremă bună. Spune şi tu..

 

tâmpenie

noiembrie 23, 2016

England makes me feel I smile too little. Belgium that I smile too much. In Romania there is a saying „Gura bate curu'”.

when?

noiembrie 21, 2016

wild-horses-window-theme-3

(Windows theme)

mr president

noiembrie 16, 2016

Mr President,

Your words are comforting. You said you will improve relations with Russia.
For my country this can only mean good things. Your military bases are now useless. Can you remove them even if my rotten government will try to do business with you.

One other thing, I was talking with my daughter the other day. She still believes in Santa but she is dreaming about going to New York. I don’t fly; she probably will, so please keep your promise!

feeling russian today

noiembrie 13, 2016

day ~ Sunday

activity ~ cooking

taste ~ Eristoff

smell ~ grill + Camel (daca nu mai ametesti fumezi prea mult)

sound ~ Russian balalaika songs in an undecipherable language (german?)

 

Din ce film?

noiembrie 3, 2016

fuji3962

Răspunsul (sau o parte din el) s-ar putea afla aici

legatura-dintre-sport-si-cultura-victor-banciulescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(http://www.365mag.ro/carti/sport/sport-si-cultura.html)

Ed. Facla 1983

no need

septembrie 15, 2016

Yeah, I’ve always been saying: if it ain’t need it must be greed.

And if it ain’t greed it must be slavery.

summer

septembrie 12, 2016

Don’t you feel tricked this year? Isn’t she laughing outside your window?

Bitch!

 

pretul cafelei a urcat

septembrie 1, 2016

2016. Cifre mari din neon clipesc € 1.01. Pretul cafelei a urcat cu 2 centi. In sistemul binary 101 este echivalent lui 5. Eu ma gandeam mai mult la Room 101. Un pret… ca sa te scobesti prin buzunare de euro-centul ala pe care niciodata nu-l ai. Cupru bate fierul. La automat gustul si pretul au ramas la fel, 0.30 euro centi.