AMR (II)

August 28, 2014

vii  vi  v  iv  iii  ii

Usoare emotii in fata maruntelor atributiuni rasarite nu stiu de unde, tocmai acum inaintea plecarii. Chestii ce tin de ultima zi. Chestii de inchiere, chestii de inceput. Lista creste.

Gandul ca as putea sa nu fac nimic din tot ce-am notat, ma linisteste. O chestie sau doua mi-ar crea probleme, restul nu prea conteaza. Refuz sa ma mai gandesc la ele. Le voi elimina una cate una.

 

Anunțuri

AMR

August 26, 2014

vii, vi, v, iv

Ultima saptamana in Bruxel. Parea atat de departe cu o luna un urma. Vineri inchei conturile: mesajul pentru colegi (De data asta nu am mai vazut rostul organizarii pranzului de ramas bun, un mesaj va fi de ajuns.), banca, citesc contorul si aranjez plata ultimei facturi. Spre seara voi duce cateva maruntisuri in masina. Grosul si noi vom intra a doua zi dimineata. In timp ce parintii viziteaza obiective turistice in acest sfarsit ploios de August, eu fac AMR-ul.

Dincolo de lunile libere pe care mi le-am rezervat, intrezaresc linia infinita a necunoscutului. Aud susurul unui fir de neliniste.

 

London from a bus window

August 25, 2014

A recent trip to London prompted me to revisit places supposed to mean home since 1994. A five year absence, helped me crystallise a mixture of feelings about this vibrant city and made me realise how foreign I actually am. What does it mean to be Romanian and not English? You’ll have to ask Mr. Simon, a sales guy I once worked for on a short assignment with whom, in the end, I got lost in translation.

 

Bond Street

Cabbie on Oxford Street

Kings Cross St,. Pancras

Double decked bus at semaphor

Woman on the bus

Red bus

Oxfor Street

Black girl in red dress

Black cab

 

Muncă necalificată

August 22, 2014

Dezvoltator Web. Dacă stau să mă gândesc la toate interviurile pentru job-urile pe care le-am luat, realizez că lucrez ca muncitor necalificat. Nu poți să nu te simți măgulit când nu ți se cere niciodată să arăți vreo diplomă sau vreun certificat cărora le acordai toată încrederea. Un test a fost tot timpul de ajuns. (E o constatare, nu fală.)

Răsturnare serioasă a paradigmelor.

Zile pline dar puține

August 10, 2014

Cum nicioadata nu prea am stiut ce vreau sa fac sau ce mi-ar fi placut sa fac, am avut noroc ca imprejurarile m-au impins spre o meserie de neconceput pentru unii, prea putin imbratisata de reprezentantele sexului slab frumos, si care se cauta inca foarte bine (de meserie zic).

De fiecare data cand am cautat de munca, am gasit. Din cauza asta nici nu prea am avut ocazia sa ma bucur de perioade mai indelungate in afara campului muncii; un aspect lipsit de importanta. Faptul care conteaza este ca nu am avut niciodata rezerve suficiente incat sa-mi permita sa nu caut de munca o perioada mai lunga, patru anotimpuri sa zicem, fara sa devin dator vandut iar asta nu am vrut-o nici in ruptul capului. Un an in care as fi avut timp sa-mi reasez gandurile, si, cine stie, poate sa ma reinventez cu totul. O imposibilitate implacabila in calitate de angajat si parinti “enigmatici si cuminti” iesiti din comunism si, ramasi la mana Statului.

Doua saptamani portia de concediu? Patetic. Cu trei saptamani deja sari calul, te simti vinovat s-o ceri, iar colegii intra la banuieli dac-o obtii. S-ar bucura si ei de ea dar nu indraznesc s-o ceara, se gandesc s-o consume mai incolo cand vor trebui sa sustina niste examene la niste cursuri pentru care au facut imprumut la banca.

Doua saptamani…! In prima, bulversat de niste tampenii inevitabile in campul muncii mai ales in ultima zi inainte de concediu, nauc de cap sub efervescenta pregatirilor dinaintea plecarii, abia reusesti sa uiti ca muncesti ca sa traiesti. Nici nu te-ai trezit bine si realizezi ca esti deja in a doua saptamana, in care ai reusit sa te bucuri de cateva zile pline, ale tale, si incepi sa te intrebi daca nu cumva traiesti ca sa ma muncesti. Ce ai acumulat in timpul anului a topit in spate zile cu familia la mare. Te uiti la manutele lor ridicand castele de nisip batatorit. Apoi te uiti in larg si ramai acolo pentru mai mult timp… Ai facut ceva care sa le schimbe soarta si nu vor trebui, la randul lor, sa treaca prin acelasi rahat prin care au trecut ai tai, ai lor, si prin care treci si tu acum? Ce rost mai au?

Castele de nisip

Ora mesei

August 8, 2014

Pisici la masaSata si Vincent asteptand cina (Sata and Vincent waiting for dinner)

pisica neagra, pisica fara o ureche, motan, pisici la masa, pisici cersind de mancare, pisici asteptand mancare

black cat, cath without one ear, he-cat, tomcat, male cat, cats begging for food, cats waiting for food

f4, 1/25sec , iso 400 (16mm)

À bientôt!

August 5, 2014

Acum ca am scapat de bagaje, ma simt… minunat. De Duminica tot impachetez. Cinci sacose ieftine de rafie multicolora, vreo doua cutii, ceva genti si cauciucurile de vara, de care, desi nu erau Michelin, nu am vrut sa ma despart pentru ca mai aveau ceva carne pe ele. Le voi vinde acasa in cel mai rau caz. Vara asta am ramas cu caucicurile de iarna. Vara nu ma amendeaza nimeni daca ma prinde cu cauciucuiri de iarna dar invers, da, ma amendeaza in cazul in care sunt cauza vreunui accident si se constata ca nu am avut cauciucuri corespunzatoare. Tin neaprat sa le demonstrez nemtilor intelepciunea romaneasca: vara sanie, iarna caruta.

Daa, „sejurul” meu de consultant la Bruxel s-a t-e-r-m-i-n-a-t. Dupa aproape cinci ani si alte doua tentative de renuntare, in sfarsit am aruncat prosopul; atitudine care in alte imprejurari m-ar fi dezgustat, acum, cand decizia s-a sedimentat, nu produce decat multumire. Semn bun… era timpul.

Mi-am aranjat din timp sa-mi transport catrafusele. Chiar azi am scapat de ele. Ma simt usurat. Multumesc Codrin! Micul meu apartament de la parter si-a pierdut caracterul pe care i l-am redat cu fiecare film, cu fiecare revista, cu fiecare carte cumparata. Scaunele pe care mai ieri cstateau aruncati ciorapi sau camasi, sunt acum goa-le. Am mai pastrat patru tricouri si trei camasai sa-mi ajunga pana la sfarsitul lunii. Cu restul ma voi revedea acasa. Ce rece si impersonala e incapaerea acum.. Cum sa nu iubesti lucrurile pe care le-ai dobandit?

Camera de zi, Bruxel

Ma simt usor, gata de zbor. Nu cred ca a existat vreun job (poate unul) dupa care sa-mi para rau. Pana la urma toate duc in acelasi loc, un capat de linie moarta.

O sa-mi fie dor de Parc, de Radio Trois, de Arte, de Canvas, de pietele de antichitati, de un Duvel rece. Jupiler-ul il voi inlocui cu Timisoreana, un schimb destul de acceptabil. O sa-mi fie dor de „acoperisul orasului” la Poelart, de gradina insorita Duminica dimineata cu pisicile ei jucause. O sa-mi lipseasca fereastra de unde priveam pe furis strada. O sa-mi lipsesca copacul. Or sa-mi lipseasca o perioadă, pana ce alte minunatii le vor lua locul. Farmec exista oriunde, trebuie doar luat in seama. Intr-un viitor apropiat, postarile  mele vor fi din lanul cu porumb. Acea zi e aproape.

 

 

 

Sata, pisica neagra, cocotata pe lemnele taiate (IMG_2516)

Sata

pisica neagra, pisica fixandu-te, pisica privindu-te tinta in ochi, pisica cocotata pe lemne, ochi de pisica

black cat, cat staring straight into your eyes, cat in hunting position, cat above head height

f/2.8, 1/200, iso 1000