Elevul Gigel şi Statul Paralel

Elevul Gigel nu este fruntaş dar el simte ceva.

Se constată o ofervescență cronică în viața României. Atenția nu străpunge zările spre viziuni sănătoase pentru destinul românesc. În schimb ea este ghidată tot timpul la o mână distanță, acolo de unde vine pumnul. De mai bine de un sfert de secol elita se lupta cu fantome fără nici un plan de împlinire al țării. Legi avem slavă domnului dar unde este acel plan de Ţară? Cine ar trebui să aibă timpul şi dispoziția necesare, ca să nu vorbesc de conştiință, să-l aştearnă pe hârtie măcar? Acest plan nu numai că nu există dar nici nu poate exista oficial. El trebuie să curgă prin vinele românilor şi să producă acea mutație sufletească mult-aşteptată. Asta dacă mai vor un plai al lor. Degeaba citim Poetul dacă nu gândim ca el.
Se vorbeşte mult despre statul paralel. Înseamnă că există. Dar mai mult încurcă – sabotează statul de drept. Foarte bine. Face ceva. Între timp ar trebui să tragă spuza pe turta României. Dacă există un stat paralel, de ce n-ar exista şi un popor paralel? Pe lângă faptul că a redevenit „terenul viran al Europei”, în gândirea lui Gigel, România e un fel de coroniță fără elevi fruntaşi, dar silitori, în care fiecare îşi bagă capul cum vrea.

 

Alte surse pentru Planul de Ţară:

http://www.presidency.ro/ro/angajamente/proiectul-de-tara-al-presedintelui-klaus-iohannis

http://www.contributors.ro/administratie/cele-40-de-vulnerabilitati-ale-romaniei/

http://funeriu.blogspot.ro/2018/02/apel-catre-elite.html