in Brussels

In Bruxelles today, a week after Paris

brussels today

Am iesit si azi. E o zi rece. Ieri a incercat sa ninga. Sablon, rue haute, rue blaes, rue de capuccins, rue de l’epee, les brigittines, place de poelaert. Cateva nume care-mi plac. Alerta de gradul 4 nu a fost inca suspendata. E asa de liniste pe strazi, parca ar fi nins o zapada transparenta.

 

 

 

 

 

gânduri din Prohab

Într-un loc în care femeia trăieşte emancipat parcă funcționează şi economia. Să fie oare stupul feminin adevăratul motor al unui stat? Să fie oare schimbarea rolurilor între bărbați si femei rețetarul prosperității? O excepție gheişucheată ar face-o Japonia. Aici mă gândesc mai mult la Polonia pentru că am destule exemple în jurul meu care, deşi sunt şi mame, au agățat de mult şorțulețele în cui.

 

3té

Conformité.

Similarité.

Hostilité.

 

volatile camaraderie

It was still dark. I found the park closed this morning so I run around it, between people an lights. Others were doing the same. I felt for them. Did they feel for me? Discontented we circled the iron fencing the black patch of trunks and leaves. Ten chained gates. Ten minutes of camaraderie.

tv

Derulati the freaking news! Elaborati. E real, normal ca e real. Aduceti martori. Nu ma, nu aia care-s morti, altii, aia care au scapat.  Aratati 20 de secunde pianistul ala brunet care canta No Religion. In rest, 3 la 7 secunde.. Si aduceti prezentatoarle alea mumificate pentru ora 7 si jos in dreapta puneti-o pe aia sa faca pantomima. Mergeti si pana-n Nepal si dati niste budisti care aprind niste betisoare parfumate gangurind marseieza. Dar mai intai treceti prin Antalia sa vedem G 20 de fetze grave care planifica revelionul. Aratati-i doar pa-ia cu ceasurile ieftine. Asa, subliminalele. Dati-le copiilor varianta aia noua de Karate Kid cu fetita care seamana cu Barbara Streisand cand avea 11 ani. And don’t mention anything about Charlie. Nu Chaplin ba, Hasbro. Cum? Ah, Hebdo. Lasati oamenii in pace nu le mai solicitati memoria. Aratati-le ce liniste si morcoveala e in Montmartre ca nemernicii astia ataca doar monday to friday. Gata, maine-i luni, toata lumea la munca. Saptamana viitoare-i mai cauta, pana mai uita lumea. Luni. Azi se stiu mai multe. De fapt nu erau teroristi ci kamikaze si pe unu-l  cheama tot Salam. Protagonistul. Inamicul public numéro un. Aratati-l putin si pe ala mai frumusel cu privirea pierduta. Aduceti niste profesori universitari sa ne povesteasca mai multe despre strategia acestor grupe de exterminanti. Asa, si intetiti perchezitiile. Nebarbieritii la urma. Nu uitati sa tremurati putin camera aia, da nu dupa pocnitura. Cand terminati, inainte de starea vremii vreau sa vad copii multi. Luati-le interviu, sa vedem ce vorbesc parintii acasa. Rezervati titlul asta pentru un editorial.. Nu, nu verde, Vineri la Paris.

oh, fuck!

Copilul: Am mâncat um măr de pe jos. Asta înseamnă că sunt vierme?